Ads by IBU ProTV
marime text: Mareste fontul Micsoreaza fontul

Gone Girl: thriller-ul anului

Am citit romanul "Gone Girl/Fata disparuta" intr-o suflare. Stilul lui Gillian Flynn, autoarea cartii, mi-a placut din primele pagini. Pana la final, a fost calatorie ca intr-un rollercoaster, plina de surprize, rasturnari de situatie, ca la final, sa iti pui niste semne de intrebare. Asa ca am asteptat nerabdatoare sa vad cum va reusi regizorul David Fincher sa surprinda tonul si atmosfera cartii, fara sa strice esenta. Ei bine, a facut-o cu brio, probabil mai bine decat se astepta orice fan infocat.
 

Gone Girl: thriller-ul anului


David Fincher este unul dintre regizorii mei preferati, atat prin dinamica filmelor sale, ci si al stilului vizual. De la Seven, Fight Club, The Curious Case of Benjamim Button si pana la recentele The Social Network sau The Girl With The Dragon Tattoo, Fincher are un stil original prin care se impune de fiecare data. Intr-un fel, mi-era teama sa nu distruga "Gone Girl", incercand sa accentueaza stilul politist si mai putin psihologic. Ei bine, Fincher le imbina pefect pe amandoua si intelege perfect mesajul cartii.

 

"When I think of my wife, I always think of her head. The shape of it, to begin with  [...] Like a child, I picture opening her skull, unspool­ing her brain and sifting through it, trying to catch and pin down her thoughts. What are you thinking, Amy?"
 

 

 

Asa incepe filmul lui Fincher, la fel ca in carte. Iar pentru asta nu pot decat sa il felicit, pentru ca acest paragraf reflecta perfect atmosfera apasatoare, misterioasa si bizara a povestii.


Nick Dunne (Ben Affleck) descopera ca in ziua in care aniverseaza 5 ani de casatorie cu Amy (Rosamund Pike) aceasta dispare in mod inexplicabil. Urmele lasate in urma indica un atac violent si o posibila crima. Nick apeleaza la politie, incearca sa o gaseasca, impreuna cu cei din comunitatea micului oras din Missouri. In scurt timp insa, comportamentul lui Nick ridica semne de intrebare: de ce este atat de calm? Isi iubea sotia? Ce s-a intamplat intre ei? De ce nu se agita mai tare? Ca in final, indiciile sa duca la cutremuratoarea intrebare: Si-a ucis Nick sotia?

 

 

 

Ei bine, de la inceput va pot spune ca nu trebuie sa incercati sa aflati prea multe despre film inainte de a-l viziona. "Gone Girl" este un thriller construit gradual, in care tensiunea creste incet, dar palpitant, iar rasturnarile de situatie se tin in lant. Orice va imaginati la inceputul filmului se schimba de la o scene la alta. Orice teorie va imaginati despre ce se intampla si care este finalul, va asigur, ca nu va fi cea castigatoare. Autoarea romanului stie foarte bine cum sa se joace cu psihicul invidiului, asa ca intr-un fel, ne ghiceste modelul de gandire si de fiecare data, rasuceste actiunea si personajele pentru ca tu, cititorul, respectiv privitorul, sa ai o supriza de zile mari.


 

Cei care au citit cartea vor descoperi o adaptare fidela a cartii, care surprinde aproape fiecare detaliu si pastreaza finalul cartii intact. Fara a divulga prea multe din film, Gone Girl aduce in prim plan teme ca nefericirea din cuplu, in urma prabusirii economice, rea credinta, media care devoreaza orice subiect pentru a face audienta, dar si modul in care media ne schimba perceptia asupra publicului. Daca la inceput Nick este transpus in presa ca un sot cinstit, care isi cauta sotia disparuta, lucrurile se schimba la 180 de grade dupa ce apar in ancheta niste indicii dubioase. Iar Nick devine un paria si un produs al presei, manipulat in functie de dorintele publicului. Si cred ca asta e unul dintre punctele forte ale filmului, reprezentat foarte bine si in carte, o tema actuala societatii in care traim. Pana la urma, cate informatii pe care le acumulam zilnic din presa sunt reale si cum mai reusim sa facem distinctia intre ce este informatie reala si ce este fabricat? Un alt aspect important este falimentul, redat in carte ca o cauza pentru mariajul disfunctional al lui Nick si Amy. Dragostea dispare odata cu banii...

 


 

 

Dar, poate ca placerea cea mai mare a acestui film, este descoperirea unei actrite de Oscar, pentru ca Rosamund Pike ofera rolul unei vieti in "Gone Girl". Sireata, carismatica, eleganta, gratioasa si inspaimantatoare, Rosamund ofera o interpretare extraordinara, pe mai multe planuri, cu suficiente nuante si subtilitati, la fiecare pas, in fiecare scena. Are putin din gratia lui Grace Kelly si ceva din fascinantia actritelor-muza din filmele lui Hitchcock.  Ea este Amy...


Ben Affleck
nu ma incantat niciodata prea mult ca actor, dar aici este ireprosabil. De fapt, de mult timp nu am mai vazut un casting atat de reusit pentru fiecare rol. David Fincher, impreuna cu Gillian Flynn, care semneaza si scenariul adaptat, au reusit sa transforme Gone Girl dintr-un film ce ar fi putut trece drept o mare dezamagire in thriller-ul anului. Din punctul meu de vedere, Gone Girl este unul dintre cele mai bune filme ale anului, iar Rosamund Pike merita o nominalizare la Oscar.


 

Ca cititor si fan al cartii, nu pot sa spun decat ca Gone Girl este o surpriza placuta, un film impecabil, care reuseste sa te tina captivat chiar si cand stii ce urmeaza. Si nu multe filme reusesc asta... Declar Gone Girl filmul de neratat al acestui final de an. E bun, surprinzator, bine jucat, bine regizat, asa ca mergeti sa-l vedeti.

 

Verdict: 10/10

 


 


Galerie foto