Prisoners a fost unul dintre filmele care m-a surprins cel mai mult in acest an. Din trailere, nu iti poti forma o parere, dar va asigur ca filmul este mult peste asteptari.
Prisoners este un film inteligent si captivant, un thriller excelent, care te tine pe marginea scaunului si in tensiune pe toata durata.
De Ziua Recunostintei micutele prietene Anna Dover (Erin Gerasimovich) si Joy Birch (Kyla Drew Simmons) parasesc reuniunea familiilor lor in cautarea fluierului rosu pierdut de Anna. Dupa o perioada, parintii Keller (Hugh Jackman), Grace (Maria Bello), Franklin (Terrence Howard) si Nancy (Viola Davis) realizeaza ca fetele lipsesc si pornesc in cautarea lor. Primul suspect este Alex Jones (Paul Dano) in apropierea caruia au fost vazute fetele ultima oara dar in urma interogatoriului detectivului Loki ( Jake Gyllenhaal) se descopera faptul ca acesta are mintea unui copil de 10 ani si ca nu le este de folos intrucat nu ar fi fost capabil de rapirea copiilor in ciuda indiciilor subtile pe care acesta le ofera lui Keller care sugereaza ca ar sti ceva.
Regizorul Denis Villeneuve nu isi lasa spectatorii in asteptare si pregateste din debutul filmului scena pe care personajele sale vor juca. Deschis poetic cu o rugaciune, filmul jongleaza cu teme puternice: lumea violenta, ce esti capabil sa faci pentru supravietuire si mai ales pentru a-ti apara familia dar si cat de subire devine linia dintre bine si rau cand trebuie sa ai grija de cei dragi.
Scenaristul Aaron Guzikowski a realizat o munca de exceptie si a fost foarte atent la detaliile personajelor. Daca despre personajul lui Hugh Jackman stim ca este un familist convins, capabil sa faca orice bine si orice rau pentru a-si apara familia, despre detectivul Loki nu stim mai nimic, decat ca n-a pierdut nici un caz.
Loki (Gyllenhaal) pare detectivul care se descurca in orice situatie. Referinte catre o copilarie nefericita intr-un orfelinat si tatuaje facute in locuri bizare sunt strecurate in descrierea omului legii dar in loc sa il transforme intr-un personaj neplacut asa cum ne-am putea astepta de la un om cu un asemenea istoric, acesta ajunge un politist determinat si dedicat muncii sale.
Dupa ce Keller (Hugh Jackman) decide sa isi faca singur dreptate si il rapeste pe Alex (Paul Dano), nu mai poti vorbi despre personaje bune sau personaje rele. Ti se va face mila de fiecare dintre ei, ii vei uri la un moment dat pe fiecare si vei incepe sa iti pui intrebari despre cum ai actiona tu in acea situatie.
Mi-a placut mult realismul cu care este abordata povestea: nu avem eroi, nu avem oameni care se sacrifica, ci personaje umane, oameni care actioneaza conform instinctului si principiilor de viata. Un tata dornic sa isi salveze fiica va face orice pentru a-si proteja familia, chiar daca asta inseamna sa treaca de partea cealalta si sa devina nelegiuit.
Din punctul meu de vedere, Prisoners a fost o surpriza placuta. Interpretarile tuturor celor din distributie sunt excente, iar Hugh Jackman face un rol foarte bune, printre cele mai interesante si bine jucate din cariera sa. Am descoperit un film intens, captivant, care m-a pus pe ganduri si care mi-a oferit momente infioratoare, in care nu stiam ce mutare va face nici unul dintre personaje. Un thriller in genul celor de alta data, din zilele in care un astfel de film miza pe scenariu, jocuri ale mintii si nu pe pumni si scene spectaculoase de bataie.
Verdict: 8.5/10
Imaginea cu starul hollywoodian au făcut înconjurul lumii.