The Hobbit: The Desolation of Smaug, mai bun decat primul film, dar mai putina emotie

Uitandu-ma in urma la trilogia Lord of The Rings, imi dau seama ca nu va mai putea fi egalata niciodata. Peter Jackson incearca sa-si recreeze propriul succes pe care l-a avut in urma cu 12 ani. Financiar l-a intrecut de mult, dupa ca The Hobbit a facut  1 miliard de dolari, insa cati cinefili s-au atasat de Hobbitul asa cum o faceau de Stapanul Inelelor? Primul film din trilogie a fost spectaculos, insa la nivel de poveste a fost extrem de diluat. Asa ca asteptam cu sufletul la gura sa vad directia in care o va lua partea a doua.

Per total, Dezolarea lui Smaug este o imbunatatire pe toate planurile, un capitol mai intunecat si mai consistent si care incepe sa semene putin cu atmosfera fascinanta din Lord of The Rings.

Hobbitul: Dezolarea lui Smaug continua povestea aventurilor prin care trec hobbitul Bilbo Baggins, Vrajitorul Gandalf si cei 13 gnomi, in frunte cu Thorin Oakenshield, in calatoria lor plina de neprevazut la capatul careia vor încerca sa recucereasca Muntele Singuratic si Regatul pierdut al gnomilor, Erebor.
 

In aceasta parte a trilogiei Hobbitul, eroii vor fi nevoiti sa traverseze tinuturile Mirkwood, Esgaroth si Dale, unde vor infrunta pericole nemaintalnite. La capatul acestei traversari, Bilbo se va confrunta cu temutul dragon Smaug iar vrajitorul Gandalf va afla adevarata identitate a Necromantului. Intre timp, orcii din Dol Guldur si elfii din Mirkwood se intlanesc intr-o batalie epica.

Povestea celui de-al doilea film este mai consistenta, mai atrenanta si filmul readuce unul dintre cele mai iubite personaje, Legolas (Orlando Bloom). Lui i se alatura frumoasa Tauriel (Evangeline Lilly) un personaj care nu apare in povestea originala, dar a fost creat special de Peter Jackson pentru acest film. Si asta se simte, din pacate, pentru ca nici nu o poate egala pe Arwen, dar nici nu isi gaseste un loc foarte bine in poveste. Ramane de vazut ce se intampla cu personajul ei in partea a doua. Dar personajul care mi s-a parut cel mai fascinant in aceasta a doua parte ramane Thranduil (Lee Pace), regele elfilor si tatal lui Legolas. Dramatic, impunator si misterios, nu iti poti lua ochii de la el in nici o scena in care apare si se evidentiaza cel mai mult,  chiar daca nu apare foarte mult. 

Insa cel care fura toate atentia este dragonul Smaug, a carui voce este asigurata de Benedict Cumerbatch. Creat dupa marimea unui Boeing 747, Smaug este infricosator, impunator si distrugator. Desi fanii trebuie sa astepte aproape 2 ore pana cand isi face aparitia, ultima parte a filmului ii apartine in intregime.

The Hobbit, desi nu mai are aceeasi forta pentru a deveni o trilogie capodopera ca Stapanul Inelelor, ne trasporta intr-o lume fantastica cu totul deosebita, de care ti-e greu sa te desparti si pentru care dezvolti o fascinatie din primele minute. Fanii Lord of The Rings vor descoperi o noua aventura impresionanta si care se apropie de atmosfera sumbra din Lord of The Rings. Dar problema majora sunt personajele: nu mai simti nici un fel de legatura fata de ele. Si nu e vina actorilor, pentru ca toti fac o treaba excelenta. Gnomii sunt prea multi si ai impresia ca nu fac mai nimic decat sa fie salvati ori de Gandal, ori de Bilbo. Thorin nu are aceeasi forta pentru a deveni Aragorn, iar restul personajelor nu sar cu nimic in evidenta.

Oricat ar incerca Peter Jackson sa revolutioneze tehnologia, parerea mea e ca trebuie sa fie mai atent la stil. Dezolarea lui Smaug  te lasa cu impresia ca esti intr-un joc video si mai putin intr-un film grandios. Acestui film, de fapt trilogiei,  lipsteste sufletul si acesta este cel mai mare pacat...

Verdict: 8.5/10