The Lone Ranger: umbra lui Jack Sparrow in Vestul Salbatic

Johnny Depp "vana" de mult un rol de indian. Actorul a declarat ca bunica sa ar fi amerindiana si chiar a fost adoptat de triburile Comanche, pentru a intelege mai bine cum sa-l joace pe Tonto, eroul sau din The Lone Ranger.
 

In aceasta adaptare moderna a aventurilor descrise de serialul cu acelasi nume al anilor '50, un curajos luptator nativ american Tonto (Johnny Depp), deapana povestea nescrisa a lui John Reid (Armie Hammer) si a modului in care acesta s-a transformat dintr-un om al legii, intr-legenda a dreptatii in Vestul Salbatic, dupa ce fratele sau este ucis.

The Lone Ranger s-a vrut a fi una dintre cele mai mari productii ale acestui an, si desi are o echipa super profesionista in spate, povestea este usurica. Greseala majora a acestui film este ca nu isi gaseste directia. Ideea de a transpune o varianta a lui Jack Sparrow in Vestul Salbatic nu poate salva un intreg film, in care, in afara de cateva poante, nimic nu pare sa iasa cum trebuie.

Sigur, filmul arata impecabil, cascadoriile sunt spectaculoase si se vede ca Gore Verbinski si-a dat toata silinta sa redea o atmosfera de western cat mai veridica. Dar problema majora se afla in scenariu: sunt teme importante care nu au fost suficient de bine dezvoltate. Tranzitia lui John Reid de la om al legii la nelegiuit apare mult prea tarziu in film si motivatia lui nu este deloc bine orchestrata, iar la final ramai cu impresia ca Reid avea mai multa nevoie de o slujba decat de o lupta in numele dreptatii.

Tema genocidului triburilor nativ americane este tratata superficial si cu prea mult umor in anumite momente, incat devine ridicola. Verbinski a vrut sa regizeze dramatic acele momente, cu scene destul de sangeroase, dar care isi pierd insemnatatea spre final.

Cel mai trist este faptul ca abia apuci sa ii vezi pe cei doi eroi impreuna in aventurile lor legendare, si ca de obicei, scenaristii au cazut in aceeasi capcana: au adus in prima linie o poveste de dragoste, cea dintre John Reid si vaduva fratelui sau, cand, de fapt, fanii vor sa vada aventurile celor doi, care i-au transformat in legenda.

Cu bune cu rele, The Lone Ranger trebuie luat ca atare: un film de aventuri modest, salvat de umor si Johnny Depp, la finalul caruia parasesti sala cu zambetul pe buze. Dar nici macar Depp nu mai poate duce singur in spate un film intreg, iar Tonto pare doar o umbra palida a lui Jack Sparrow.

Verdict: 6/10