5 filme definitorii pentru cariera lui Dolly Parton

Filmografia ei este un amestec fascinant de comedii de birou și emisiuni speciale de sărbători. A interpretat roluri de la secretară îndrăzneață până la cântăreață de muzică country transformată în înger și, da, a apărut chiar și în rolul ei însăși în mai multe apariții cameo. Unele dintre filmele lui Dolly Parton sunt clasice, altele sunt delicios de neconvenționale, dar fiecare are un farmec aparte.

 

„Steel Magnolias” și „9 to 5” sunt doar două dintre cele mai notabile roluri cinematografice ale lui Parton. Iată-le pe cele mai notorii din cariera sa.
 

 

„De la 9 la 5”/„9 to 5” (1980)

O comedie care a demonstrat că vedeta muzicii country își avea locul pe marele ecran. Ea a împărțit lumina reflectoarelor cu Jane Fonda și Lily Tomlin pentru a crea, probabil, cel mai mare trio comic al anilor 1980. Ele jucau trei femei angajate care visau să se răzbune pe șeful lor sexist, egocentric și bigot, interpretat de Dabney Coleman. Când, în cele din urmă, se satură de comportamentul său misogin, angajatele merg la un bar, unde beau bere, fumează iarbă și glumesc că și-ar omorî șeful. Un lucru duce la altul în această comedie a erorilor. Mesajul său feminist, care deplânge diferența salarială între sexe și condițiile discriminatorii de la birou, a oferit o critică de ultimă oră ambalată într-un film fermecător. Fix în stitlul feminist și exuberant al lui Dolly Parton.

 

„Fetele vesele din Texas”/„The Best Little Whorehouse in Texas” (1982)

Dolly Parton conduce un bordel cu atâta energie încât reușește să câștige respectul întregului oraș. Interpretarea ei în rolul lui Mona Stangely, proprietara pragmatică a bordelului „Chicken Ranch”, surprinde tot ceea ce iubim la Parton. Mona, alături de șeriful local (Burt Reynolds), se străduiește să protejeze iubitul bordel atunci când un reporter de televiziune, Melvin P. Thorpe (Dom DeLuise), contestă moralitatea bordelului într-o campanie răuvoitoare difuzată în direct. Este posibil ca acest musical să fi primit recenzii mixte la momentul respectiv, deși criticii au recunoscut că le-a plăcut chimia dintre Reynolds și Parton de pe ecran. Însă, urmărind filmul astăzi, o vedem pe Parton emanând un farmec atât de magnetic pe ecran, la apogeul carierei sale.

 

 

„Clubul de noapte”/„Rhinestone” (1984)

Ținuta strălucitoare cu strasuri pe care Dolly Parton o poartă în comedia romantică muzicală regizată de Bob Clark în 1984 se numără printre cele mai recognoscibile ținute ale sale. Cu părul ei blond și unghiile roșii, Parton strălucește alături de Sylvester Stallone. Filmul, bazat pe piesa lui Larry Weiss „Rhinestone Cowboy”, spune povestea lui Jake Farris (Parton), care pariază cu managerul ei, Freddie (Ron Leibman), că poate transforma pe oricine într-o vedetă de muzică country pentru a-și face debutul. Problema: prima persoană pe care o întâlnește este un șofer de taxi arogant din New York, pe nume Nick (Stallone). Filmul a fost aspru criticat la lansare, dar ne oferă totuși câteva momente minunate cu Dolly și una dintre cele mai reușite ținute ale sale din toate timpurile.

 

 

„Magnolii de oțel”/„Steel Magnolias” (1989)

Un grup de femei excentrice din Louisiana frecventează salonul lui Truvy Jones (Dolly Parton). Printre ele se numără aspiranta la meseria de cosmeticiană Annelle Dupuy DeSoto (Daryl Hannah), marea doamnă a Sudului Clairee Belcher (Olympia Dukakis), mizantroapa locală Ouiser Boudreaux (Shirley MacLaine), viitoarea mireasă Shelby (Julia Roberts) și mama ei grijulie, M’Lynn Eatenton (Sally Field). Truvy le oferă un spațiu în care aceste femei se adună pentru a schimba replici tăioase sau pentru a bârfi. Dar când Shelby are o criză diabetică în scaunul salonului, aceste femei sar imediat în ajutorul ei. Parton, în rolul stilistei cu părul voluminos și cu o inimă și mai mare, le unește pe aceste femei, care se confruntă toate cu o presiune imensă. Un film regizat de Herbert Ross care te face să plângi, să râzi și să treci prin tot caleidoscopul emoțiilor umane, în care Parton oferă cea mai bună interpretare din cariera sa.

 

 

„Wild Texas Wind” (1991)

Dacă există un film din era clasică a lui Dolly care să rivalizeze cu „Rhinestone” în ceea ce privește rolul principal masculin, acela este drama realizată pentru televiziune „Wild Texas Wind”. Parton, care a co-scris scenariul, joacă rolul unei cântărețe de muzică country a cărei ascensiune către celebritate este umbrită de relația ei tumultuoasă cu managerul ei abuziv și alcoolic, interpretat de Gary Busey. Și, după cum se vede pe afișul filmului, care include muzică compusă de Parton și de Ray Benson, solistul formației Asleep at the Wheel și partenerul ei de distribuție, precum și interpretări ale lui Willie Nelson, întreaga producție are o atmosferă specifică filmelor pulp din anii ’90, care dezvăluie o latură diferită a lui Parton.

 

 

„Cu sufletul pe masă”/„Straight Talk” (1992)

O fată de la țară din Arkansas ajunge să prezinte o emisiune de radio din Chicago. Shirlee Kenyon (Parton) ajunge întâmplător la acest job într-o zi, fiind confundată cu prezentatoarea unei rubrici de sfaturi prin telefon, dar inima ei de aur este suficientă pentru a cuceri fanii. Ea devine rapid „Doctor Shirlee”, dar titlul trezește suspiciuni în rândul jurnalistului Jack Russell (James Woods). Ceea ce propulsează comedia romantică a lui Barnet Kellman la statutul de legendă este exclusiv interpretarea lui Parton, care își dovedește abilitatea de a cuceri pe oricine… inclusiv personajul lui James Woods.

 

„Un zgomot plin de bucurie”/„Joyful Noise” (2012)

Un dirijor de cor bisericesc moare, iar haosul se dezlănțuie. „Joyful Noise” le pune față în față pe două artiste legendare: Queen Latifah și Dolly Parton. După moartea dirijorului corului, biserica o numește pe neclintita Vi Rose Hill (Latifah) să-i ia locul, în locul văduvei sale, G.G. Sparrow (Parton). La început, cele două cântărețe intră în conflict, deoarece Vi dorește să păstreze sunetul pios și tradițional al corului, în timp ce G.G. intenționează să aducă biserica în era modernă, introducând o notă contemporană în muzică. În cele din urmă, cele două trebuie să înceteze să-și mai arunce insulte una alteia și să facă echipă pentru a salva biserica. Cu siguranță nu este unul dintre rolurile cele mai apreciate de critici ale cântăreței; totuși, doar duetul gospel Latifah-Parton, „Not Enough”, merită efortul.