A murit Claudia Cardinale. Diva ecranului italian avea 87 de ani

Claudia Cardinale era una dintre italiancele preferate ale francezilor. Actriță legendară, Claudia Cardinale a murit înconjurată de copiii săi, în casa ei din Le Picardeau, Nemours, lângă Paris, unde locuia. Avea 87 de ani. Starul cinematografiei internaționale devenise mai discretă în ultimii ani. Actriță preferată a lui Visconti și Fellini, a jucat alături de cei mai mari actori ai secolului XX: Burt Lancaster, Alain Delon, Henry Fonda, Jean-Paul Belmondo, Marcello Mastroianni, Peter Sellers... Mult mai mult decât un sex-simbol, Claudia Cardinale avea în priviri flacăra actoriei. Camera o iubea. Iar spectatorii erau cuceriți.

 

Născută din părinți sicilieni pe 15 aprilie 1938 la La Goulette (Tunisia), ea a fost aleasă în 1957 cea mai frumoasă italiancă din Tunis. „Premiul a fost o călătorie la Mostra de la Veneția, unde am mers cu mama și unde bikiniul meu, pe plaja Lido, a atras atenția regizorilor, pe care i-am respins imediat. Un ziar mi-a făcut chiar un portret cu titlul „Fata care nu vrea să facă cinema””, explica ea pentru Le Monde. Dar legenda era deja pe cale să se nască. În 1958, ea a jucat în „Le Pigeon” de Mario Monticelli, primul ei film.

 

 

„Micuța logodnică a Italiei” va deveni foarte repede celebră. Un an mai târziu, joacă rolul principal în „Meurtre à l'italienne”, apoi filmează alături de Pierre Mondy în „Austerlitz”. Face senzație în Franța cu mai multe filme: „Rocco și frații săi” (1960), „Les lions sont lâchés” (1961), „Cartouche” (1962) sau „Le Guépard” (1963).

Are succes după succes și devine o stea a cinematografiei mondiale, asemenea compatrioatei sale, Sophia Loren. În spatele glamourului se ascunde o tinerețe tulburată. Rămânând însărcinată în urma unui viol la vârsta de 22 de ani, ea vrea să renunțe la cinema, dar mentorul ei, producătorul și regizorul Franco Cristaldi, a convins-o să nască în secret la Londra și să încredințeze copilul familiei sale. Ea îl prezintă pe Patrick ca fiind fratele ei mai mic timp de șapte ani, înainte de a dezvălui adevărul.

 

 

Căutată de Hollywood, unde a refuzat întotdeauna să se stabilească, ea i-a sedus pe americani în „Pantera roz” de Blake Edwards, alături de Peter Sellers și David Niven. Acesta din urmă i-a făcut „cel mai frumos compliment” din cariera ei. „Mi-a spus: «Claudia, împreună cu spaghetele, ești cea mai bună invenție a italienilor...»” În „Les Pétroleuses”, în 1971, de Christian-Jaque, ea va împărți scena cu Brigitte Bardot, într-un duel între cele mai „frumoase femei” din lume.

 

Premiul pentru cea mai bună actriță în 1984 la Festivalul de la Veneția pentru „Claretta” de Pasquale Squitieri, apoi Leul de Aur în 1993 la Veneția și Ursul de Aur în 2002 la Berlin pentru întreaga sa carieră, ea a jucat în aproape 150 de lungmetraje.

 

A devenit mai puțin prezentă în cinema începând cu anii 1990, refuzând să apeleze la chirurgia estetică pentru a păstra încrederea producătorilor. „Este o meserie canibală și ingrată”, regretă ea într-un interviu acordat ziarului „Le Monde”. „La Hollywood, unde am refuzat să rămân, chiar mai mult decât în Italia. Mai ales pentru actrițe. Și mai ales când trec de 60 de ani. Îmi voi aminti întotdeauna de Rita Hayworth, pe care am interpretat-o pe fiica ei în Le Plus Grand Cirque du monde, alături de marele John Wayne. Într-o zi, a intrat în rulota mică care îmi servea drept cabină. M-a privit și mi-a spus: „Știi, și eu am fost frumoasă.”” Asta înseamnă să uiți că legendele nu au vârstă. 

 

FOTO: Getty Images