Bel Ami: pradatorul necioplit

   Marion Cotillard a respins, poate justificat, un rol in aceasta ecranizare dupa romanul omonim semnat de Guy de Maupassant. Nu a inteles cum se poate sa aduci pe ecran opera clasica a unui francez si o poveste petrecuta in lumea decadent opulenta a Parisului de la finalul anilor 1800 pe care sa o joci in engleza. Culmea, in rezultatul final unele replici au cu accent frantuzesc, altele englezesc. Nici Nicole Kidman nu a ajuns sa joace in Bel Ami, desi se zvonise serios pe aceasta tema. Totusi colectia de feline cuceritoare care-i cad in brate lui Georges Duroy (aka Bel Ami) si implicit lui Robert Pattinson nu arata deloc rau. 

   Christina Ricci e Clotilde de Marelle, jucausa superficiala, cea cu care Bel Ami deschide suita lui amoroasa si cea in fata careia isi marturiseste spre finalul peliculei chintesenta caracteriala: "It’s not enough to be loved". Chiar si pentru un personaj de factura clasica, monocromatic in lacomia sa, lucrurile sunt tratate mai mereu cu prea putina subtilitate. Aceeasi maniera prea directa, uneori chiar ingrosata peste masura – ca si cum privitorul e miop, daca nu chiar chior de-a binelea – se simte in multe momente ale peliculei. La capitolul vinovati ii putem trece la gramada pe scenarista Rachel Bannette si pe cei doi regizori veniti dinspre teatru - Declan Donnellan si Nick Ormerod. Povestea se grabeste cand nu trebuie si staruie prea mult atunci cand lucrurile sunt deja evidente. Nicaieri nu puncteaza temeinic radacinile motivationale ale lui Bel Ami, in schimb forteaza in cateva randuri cu evidenta foamei lui de bani. Rezultatul final arata prea mult ca o cursa a unui jocheu care calareste si prea putin ca un studiu caracterial pe care romanele clasice stiu sa-l faca.

   Revenind la succesele amoroase inregistrate de Bel Ami, in cronologia lor din film urmeaza casnicia cu Madeleine Forestier, inteligenta sarmanta, in interpretarea Umei Thurman. Din nou filmul rateaza sansa unor momente interesante. Madeleine are o filozofie de viata care capteaza imediat atentia spectatorului, dar si relatia lor se consuma brutal intre o atingere si un moment de gelozie. In plus incepe sa devina evident ca Robert Pattinson are suprafata, dar nu si profunzimea interpretarii personajului sau. Brutalitatea reprimata e jucata tot din umflatul narilor, iar imaginea necioplitului presupune prea multe din expresiile lui deja familiare. Pattinson si-a ales temerar personajul, dar cele trei prezente feminine il dovedesc ca actorie.

   A treia prezenta feminina importanta, dar nu si ultima cucerire a lui Bel Ami este personajul lui Virginie Walters, credincioasa in fata lui Dumnezeu si fidela pana atunci sotului, in interpretarea lui Kristin Scott Thomas. Si aici se incheie falsul proces al devenirii lui Bel Ami. Femeile l-au ajutat sa descopere puterea sexului, sforariile politice si eticheta vremii. Dar ele nu-l pot deturna din matca adanca a lacomiei sale.

   Verdict: 2½/5, acceptabil

   Pentru: amatori de literatura clasica si fanele lui Pattinson