

Filmul spune povestea unui fost director al Teatrului Bolsoi, concediat pentru ca a refuzat sa se desparta de muzicienii evrei, devenit intre timp un simplu ingrijitor in cadrul aceleiasi institutii. Pana in momentul cand, intr-o noapte, in timp ce curata biroul directorului in functie, sustrage un fax prin care orchestra rusa era invitata sa cante la Paris, la faimoasa sala Pleyel. Acesta este punctul de plecare al unei comedii dulci-amarui, insa mereu in linia umanista a filmelor "Trahir" sau "Train de vie".
Un film ca o poezie, „Scent of a Woman”, lansat în 1992 și regizat de Martin Brest, a intrat în colecția de filme clasice și e considerată a fi una dintre cele mai sensibile partituri ale lui Pacino.