Despre oameni si melci: escargot made by Aro

   Intors de prin festivaluri cu o caruta de premii stralucitoare care-i certifica indiscutabil valoarea artistica, filmul romanesc se izbeste de raceala propriului sau public. Realitatea ingrozitoare e ca, in vreme ce in alte tari europene filmele locale se bat de la egal la egal cu productiile hollywoodiene, la noi lumea nu se inghesuie sa vada film autohton. In 2011 cel mai bine vandut titlu romanesc a fost Nasa cu aproape 27 de mii de spectatori platitori, o cifra anemica ce-l plaseaza pe un sforaitor loc 83 in topul premierelor anului trecut. 

   Asa ca Tudor Giurgiu abandoneaza exhibitionismul Legaturilor bolnavicioase si se indreapta spre o comedie cat de cat lejera in incercarea de a atrage publicul larg. Cu Despre oameni si melci suntem in filonul colectiei de scurtmetraje a Amintirilor din Epoca de Aur. Tonul e jovial, dar nu lipsit de inflexiuni dramatice, imaginea viu colorata, iar povestea se desfasoara in ceea ce parea odata “nesfarsita perioada de tranzitie a Romaniei”. Despre oameni si melci e cumva contemporan ca actiune cu Ursul lui Chisu, cu care imparte spiritul ludic-grevist, dar fata de care e mult mai priceput. Povestea nu se pierde in detaliile perioadei in care se desfasoara, isi innoada mai bine firele, capata un strop de profunzime si, fara sa cada in exagerari groase, ofera o portie decenta de umor. In loc de Bregovic, la care Chisu apela in Ursul, Giurgiu e omul Bolero-ului lui Ravel. 

   Suntem in Romania concertului lui Michael Jackson (king of pop in carne si oase la Bucuresti) si al zambetului prezidential marca Ion Iliescu. Directorul de la Aro, un Dorel Visan in aparitia sa obisnuita, aranjeaza, contra unei spagi care sa-i completeze pensia, preluarea fabricii de un cuplu de investitori francezi tata-fiu. I se pune contra… fix Gica, unul din liderii de sindicat, irezistibil don Juan pe culoarele intreprinderii, dar sot si tata model la domiciliu. Gica, Andi Vasluianu cu mustata si intr-o verva deosebita, vine cu ideea donarii de sperma in masa pentru a respecta sloganul vremii (culmea nefolosit in film!) “noi nu ne vindem tara”. Matematica simpla, 300 de muncitori-donatori pot face rost intr-o saptamana de banii necesari investitiei, vine la pachet cu o doza semnificativa de naivitate. Nimeni nu se gandeste la ce s-ar intampla dupa ce muncitorii ar prelua controlul.

   Pe aceasta linie de productie principala se ataseaza cateva povesti de amor. Secretara directorului, o Monica Barladeanu convingatoare, si frumusetea locala dupa care suspina toata lumea (mai putin Gica care a marcat deja pe acoperisul fabricii) viseaza sa scape de viata de oras de provincie prafuit. Cum suntem pe vremea in care vizele se obtin greu, ocazia rarisima i se iveste sub forma juniorului francez venit in fapt sa puna fabrica pe butuci. Alegerea lui Robinson Stevenin pentru acest rol nu e deloc fericita. Nici vorba de printul indragostit, mai degraba priviri reci de criminal in serie.

    Personajele se inscriu in tipologii arhicunoscute si nu produc vreo revelatie. In privinta umorului Despre oameni si melci coboara de cateva ori  nivelul cu replici gen “carici”-ul sau posturile a la James Bond puse pe repeat, dar si construieste abil cateva situatii care-ti raman in minte. Masina directorului - omul conduce Aro-ul si la propriu si la figurat - se ineaca la iesirea pe poarta fabricii unde troneaza inca un mesaj patriotic muncitoresc. Cativa baieti pun mana la impins.

   Finalul pare executat pe genunchi, iar intregii desfasurari ii lipseste o extra greutate emotionala de care ar fi putut beneficia, dar dincolo de asta e un film romanesc, o comedie romaneasca, care isi atinge cu brio scopul. La iesirea din sala ai zambetul pe buze si o recomandare solida pentru apropiati. Asa ca, pe langa campania de promovare banoasa si diversa, pe langa buzz-ul de la lansarea de la TIFF, Despre oameni si melci va avea, foarte probabil, un word of mouth pozitiv. Vedem si cati spectatori aduna pentru ca se anunta o aglomeratie teribila de titluri in cinematografe in a doua jumatate de septembrie.

   Verdict: 3/5, bun

   Pentru: romanii care au prins perioada de tranzitie