End of Watch: fratia albastra 

   Surpriza lui David Ayer (Training Day, SWAT, Harsh Times) cu End of Watch vine din tonul hiperluminos in care portretizeaza un duo de politisti ce patruleaza pe strazile din South Central. Pentru un moralist obisnuit sa lucreze in nuante de gri, pentru un permutator intre bine si rau, End of Watch se califica neasteptat si cu lejeritate in categoria tributului adus uniformei albastre si eroilor ce o imbraca zi de zi. Poate unii, mai ales cinicii, il vor inghiti mai greu asteptand in permanenta aparitia macar si secundara a unui politist corupt, santajabil, mizer sau tulburat. Nici urma de asa ceva. Politistii din End of Watch nu sunt niste sfinti, dar sunt al naibii de aproape de asta. Ayer risca cu aceasta plecaciune, dar nu pica nicio clipa in tezism. Chiar daca revine la o formula clasica de good cops, politistii lui sunt cat se poate de reali. Ayer intuieste corect nevoia spectatorului pentru o demonstratie, fie ea si cinematografica, a existentei speciei politistului bun. Mai ales cand ii aseaza in opozitie cartelul mexican Sinaloa, violent pana la sadism si cu un grad de periculozitate extrem. Apropo de carteluri mexicane si prezenta lor in Statele Unite, Ayer pleaca din acelasi punct ca Stone in Savages, dar nu-si pierde pe parcurs barbatia.  

   Povestea nu urmeaza o structura obisnuita. Ayer prefera sa construiasca natural, in ritmul vietii personajelor sale intr-o alternanta fireasca intre turele in uniforma si momentele lor din viata privata. Isi asuma si depaseste riscul ca spectatorul sa nu se ataseze suficient de personajele sale pentru ca stie despre ce vorbeste si stie ce vrea sa spuna. Jake Gyllenhaal, absent de pe marele ecran de la Source Code incoace, ras in cap pentru a capata o duritate necesara rolului, dar cu aceeasi ochi sensibili, este ofiterul de politie Brian Taylor. Partenerul sau in vehicolul X13 este Mike Zavala, un american de origine hispanica interpretat de Michael Pena pe care nu l-am mai vazut intr-un rol cu atata greutate de la World Trade Center incoace. 

   Amandoi intra foarte bine in pielea personajelor, iar chimia dintre ei este excelenta. Sunt momente in care uiti complet ca esti la o proiectie de film si te simti la propriu intr-o masina de politie aflata in actiune.  Scenariul lui Ayer abunda in dialoguri intre politisti – nu doar intre cei doi, ci si intre restul oamenilor din sectia de politie – de o naturalete si o savoare iesita din comun. Spurcat la gura si in acelasi timp comic intepator. Un caucazian si un hispanic, frati la datorie, dar la o lume distanta cand vine vorba de orice altceva de la mancare la relatiile cu sexul opus. Nu exagerez cand spun ca am fost in cinematograf anul asta la comedii mai putin ofertante decat End of Watch.

   Acest umor bine studiat si foarte bine redat are legatura evidenta cu nevoia de a diminua din tensiunea unui job in care poti muri in orice clipa. Inainte sa va faca sa radeti, End of Watch o sa va faca sa va roadeti unghiile in sala. Fiecare apel pe care il primesc despre razboaiele bandelor pentru teritoriu, fiecare descindere la traficanti de droguri, fiecare descoperire brutala sau macabra, fiecare interventie cu arma in mana inseamna o stare continua de alerta si tensiune. Atunci cand acopera vietile profesionale ale lui Brian si Mike, America vazuta din masina albastra pare un cosmar imbibat de bauturi energizante. 

   Singura exagerare in care aluneca e cea a azvarlitului camerei dintr-o parte in alta. Nu e ceva obositor, am vazut cazuri mult mai severe dupa care am avut nevoie de o pastila de cap, dar uneori e o fortare evidenta. Un politist care se joaca de-a reality tv-ul suna rezonabil, dar ca si gangsterii de culoare si gasca latino simt nevoia sa se filmeze  non-stop e deja exagerat. Culmea e ca End of Watch n-are nevoie de optiunea mockumentar-ista de filmare pentru a fi real. Vorbeste despre o lume in care sufletul exista, dar sta acasa si asta il face real.

   Verdict: 4/5, excelent

   Pentru: cei cu capul si stomacul tare