Get the Gringo: comeback-ul lui Mel Gibson

   Mel Gibson a trecut de 56 de primaveri. Nu se tine in forma cu chirurgie estetica sau abdomene, ba chiar are o dantura oribila si cute adanci pe chip. Colac peste pupaza si-a terfelit imaginea in ultimii ani cu nenumarate scandaluri. S-a vorbit mai putin de recentele Beaver si Edge of Darkness decat de antisemitism, alcoolism si inregistrari telefonice vulgar amenintatoare cu iz penal. Mel G e un Charlie Sheen mai dramatic, mai trecut si mai australian. Intrebarea e daca se poate reveni cinematografic din acest punct. Va scutesc de lectura restului review-ului: raspunsul meu este un “da” hotarat. Lasati embargourile presei in treaba lor, nu boicotati filmul din cauza omului, nu va luati dupa faptul ca pelicula nu si-a gasit locul in salile de cinema americane. Vedeti Get the Gringo. 

   Sa lamurim si chestiunea titlului. In Europa pelicula ruleaza cu titlul How I Spent My Summer Vacation. Habar n-am ce studii de marketing s-au facut inainte de lansare, dar mie How I Spent… imi suna a comedioara cu adolescenti acneici. Oricate ironii ar arunca in lupta filmul si oricat de lejer ar fi tonul sau, titlul american Get the Gringo suna mult mai palpabil. Pana si titlul romanesc vine mai aproape de realitatea peliculei: Vacanta dupa gratii. 

   El Pueblito – o inchisoare adevarata din Tijuana, Mexic, dezafectata in 2002 – a fost studiata minutios si recreata pana acolo incat devine personajul cel mai de impact al lui Get the Gringo. Alintat ca cel mai de rahat mall din lume, El Pueblito este descris extins, suprapopulat in toate nuantele umane, filmat inspirat si cosmetizat suficient pentru a se vinde cinematografic comercial.

   Ierarhii bine definite, viermuiala de mii de oameni, bani invartiti cu lopata la fel ca afara - acesta este peisajul in care aterizeaza personajul anti-erou ramas fara nume pana la final. O manusa perfecta pentru interpretarea lui Gibson. Solitar, pitoresc in exprimare, priceput la supravietuit in conditii grele si inspirat in momit tabere adverse una impotriva alteia, o  combinatie izbutita de Porter din Payback cu Martin Riggs din seria Lethal Weapon.

   Scenariul le apartine lui Mel Gibson si Adrian Grunberg. Povestea respira calm cu descrierile generoase ale lui El Pueblito, construieste atent intalnirea dintre El Gringo si un pusti de 10 ani (Kevin Hernandez), accelereaza in stilul lui Desperado cu grenade si umbrele (fara insa sa-si forteze personajul principal in actiuni pe care nu le-ai inghiti la varsta lui), ridica mizele cu un naucitor transplant de organe si termina en fanfare cu un raid armat al autoritatilor asupra inchisorii. Greu de inghitit? Din ce in ce mai greu, mai ales in rezolvarile convulsive la care apeleaza spre final. Insa volumul de serotonina cinematografica eliberat pana atunci ii asigura o iertare instantanee a pacatelor.  

    Merite suplimentare vin pe mana regizorului Adrian Grunberg. La debut cu lungmetraj, dar cu o lista impresionanta de second-unit-uri conduse la pelicule precum Man on Fire, cu care are o similaritate coloristica, sau Apocalypto la care s-a intersectat cu Mel Gibson, Grunberg stie sa construiasca atmosfera, se descurca de minune si cu scenele de actiune (masini rasturnate, intalniri western cu pac-pac) si cu cele emotionale. Fara sa fie un original, Gibson si Grunberg imprumuta multe de la amicul Tarantino, Get the Gringo are sanse mari, prin amestecul franc si surprinzator de praf de pusca, testosteron si intepatura ironica, sa devina (in timp) un adevarat crowd pleaser. Pe merit. 

    Verdict: 4/5, excelent

    Pentru: cei cu pofta de un action ca-n vremurile bune