Godzilla: zeul monstrilor

Godzilla este mai mult decat un monstru nascocit in cinematografie, si reprezinta un simbol dureros pentru japonezi: el a fost inventat ca o metafora a armei nucleare, in 1954, dupa tragediile de la Hiroshima si Nagasaki. Inventat de compania Toho, in cei 60 de ani de existan, "Gojira" (denumirea in japoneza) a aparut in 28 de filme, cel mai recent fiind cel din 1998, al lui Roland Emmerich. Pare greu de crezut si acum, ca dupa 10 de cand atomul a fost folosit pentru a rade orase intregi de pe fata Pamantului, ca japonezii au gasit resurse creative de a nascoi aceasta creatura cu totul deosbita. Imi imaginez si cat de stranie trebuie sa fi fost senzatia cand au vazut prima data filmul Gojira, al lui Ishiro Honda. Insa, reptila gigant are o calitate speciala: in unele dintre adaptari este un monstru urias, distructiv si o amenintare, in timp ce in altele este un erou si salvatorul omenirii.

Ei bine, in 2014, versiunea lui Gareth Edwards, cunoscut pentru un S.F. mediocru, "Monsters", se intoarce la originile creaturii, asa cum a fost ea imaginata in urma cu 60 de ani. Si pentru asta a adunat o armata de actori cunoscuti, printre care si Brayn Cranston sau Aaron Taylor-Johnson, cunoscut din seria Kick-Ass sau Anna Karenina. Ce mi-a placut a fost ca am fost complet surprinsa de ce se intampla in film si in ce directie se duce filmul, fara sa fi aflat dinainte din trailere, asa cum se intampla de obicei in cazul blockbusterelor. Va asigur ca Godzilla mai are destule secrete care va vor surprinde.

Si pentru a nu va lua din bucuria de a fi surprinsi, voi incerca sa nu divulg foarte multe din plot. Actiunea filmului incepe in 1996, la o centrala nucleara din Japonia, acolo unde lucreaza profesorul Joe Brody (Bryan Cranston), impreuna cu sotia sa (Juliette Binoche). Impreuna, cei doi au un mic baietel si duc o viata normala. Asta pana cand la centrala are loc un accident de proportii, inexplicabil, ce distruge complet centrala nucleara. Toata lumea crede ca a fost un cutremur, zona este pusa imediat in carantina, insa un singur om se indoieste: doctorul Joe Brody. Dupa 15 ani acesta incearca sa descopere misterul,alaturi de fiul sau (Aaron-Taylor Johnson)  insa va gasi ceva mult mai infricosator.

Godzilla se mentine la nivelul unui blockbuster: multe efecte speciale, zgomot exagerat si cadre de actiune ametitoare. Dar m-am bucurat sa vad niste decoruri interesante, captivante si apocaliptice. Mi-au placut scenele in care apar monstrii pentru ca sunt foarte bine realizate, iar in format IMAX 3D, chiar ti se face piele de gaina cand auzi racnetul si il vezi prima data pe Godzilla.

Ce nu mi-a placut: ca de obicei, desi toata echipa s-a laudat ca s-a muncit  mult la factorul uman, personajele sunt foarte slab creionate si foarte prost interpretate. In afara de Bryan Cranston, care nu apare suficient de mult, nu mi-a placut nici un actor, iar Ken Watanabe ar fi putut oferi mai mutl. Din punctul meu de vedere, Aaron Taylor-Johnson nu are nimic in comun cu actoria si mi se pare total inexpresiv in acest rol. Nu face nici macar un minimum de efort pentru a transmite niste emotii. Pastrand cliseu hollywoodian, Elizabeth Olsen, care este personajul feminin proeminent, nu face nimic decat sa isi mareasca ochii speriati in timp ce priveste ororile din jur.  Scenariul pare mai consistent decat cel din 1998, dar tot are scapari mari spre final si unele scene chiar par fara sens din cauza greselilor din script. Nu lipseste nici melodrama, caracteristica acestui gen, dar sunt cateve scene atat de previzibile si pline de clisee, incat nu-ti ramane decat sa dai ochii peste cap.

Dar, per total, Godzilla din 2014 este un spectacol, pe care cred ca cei de la TOHO , daca l-ar fi vazut azi, ar fi ramas muti de uimire. Godzilla arata cum trebuie, este impunator, infricosator si foarte bine realizat, iar cele mai bune momente din film sunt cele in care Godzilla isi ia teritoriul in primire si ne demonstreaza de ce este un monstru legendar in istoria filmului.

Verdict: 8/10