Gravity: pierdut printre stele

Gravity are un impact colosal asupra privitorului inca din primul minut. Scena de deschidere este una dintre cele mai bune din acest an - dureaza aproape un sfert de ora, dar este absolut uluitoare. Cuaron a muncit 4 ani de zile la realizarea acestui film pentru a putea reda perfect efectul de gravitatie zero, iar roadele muncii sale merita toate laudele. Dupa 4 ani de eforturi, negocieri cu 2 studiouri si o duzina de actori care au abandonat proiectul (inclusiv Robert Downey Jr sau Angelina Jolie), iata ca cinematografia a primit o noua capodopera. Gravity este probabil cel mai bun film 3D de la Avatar incoace.

Sandra Bullock joaca rolul dr. Ryan Stone, un medic stralucit, care pleaca in prima sa misiune in spatiu, impreuna cu veteranul Matt Kowalsky (George Clooney), un astronaut cu experienta pregatit sa predea stafeta. O simpla misiune de rutina se transforma intr-un adevarat dezastru. Nava spatiala este distrusa, iar Stone si Kowalsky devin captivi in spatiul infinit. Cei doi sunt ca si pierduti, fara nicio cale de comunicare cu Pamantul, frica se transforma in panica, iar fiecare gura de aer consumata ii aduce cu un pas mai aproape de moarte. Singura cale de salvare este aceea de a inainta prin terifianta intindere a spatiului.

Filmul ii apartine in intregime Sandrei Bullock, care, la 49 de ani, face unul dintre cele mai bune roluri din cariera ei. Cu o interpretare intensa, dramatica si emotionanta, Bullock are sanse mari sa fie nominalizata la Oscar. A creat nu doar un personaj de care atasezi usori, dar si una dintre cele mai tari eroine din acest an, care merita pusa alaturi de Sigourney Weaver in Alien. In  acelasi timp, este de admirat cum Gravity iese din tipare: desi este numit un blockbuster, nu are deloc structura acestui gen, este un film cu doar 2 personaje si te lasa singur sa meditezi asupra existentei.

Gravity este cel mai bun film realizat in 3D de la Avatar si arata ce poate sa faca aceasta tehnologie, care se preteaza perfect la o poveste science-fiction cu actiunea plasata in spatiu. Din punctul meu de vedere, acest film merita si trebuia macar sa fie nominalizat la Oscar pentru Best Picture, desi ma indoiesc ca are sanse reale, tinand cont de productiile excelente din acest sezon.  Gravity nu vrea sa ne ofere o lectie profunda sau de filososofie, ci pur si simplu ne arata atat beatitudinea cat si pericolul nemarginitului spatiu. La finalul filmului, nu m-am putut gandi decat ca am asistat la o calatorie unica prin spatiu, fie doar si una imaginara, dar aproape tangibila.

Gravity mi-a adus aminte de Life of Pi, doar ca acum odiseea se defasura printre stele. La fel ca si in Life of Pi, personajul principal se trezeste din senin abandonat intr-un ocean, de aceasta data un ocean de stele, din care pericolul nu ezita sa apara, chiar daca o face sub o forma fermecatoare.

Regizorul Alfonso Cuaron s-a intrecut pe sine cu acest film care ne ofera o noua perspectiva asupra spatiului, cu o atentie remarcabila la detalii, de la modul in care se invart astronautii in spatiu, la cum se misca in interiorul statiilor spatiale. Camera trece brusc din interiorul castii purtae de Bullock in infinitul paradis al stelelor, cu o finete pe care numai un regizor desavarsit o poate dobandi.

Daca pana si astronautul Buzz Aldrin, al doilea om care a pasit pe Luna, s-a declarat uluit de film, atunci cine poate sa spuna ca Gravity nu este un triumf cinematografic si o dovada ca viitorul cinematografiei ne rezerva multe surprize placute.

Fara sa fie lungit, exagerat sau incarcat, Gravity arata o poveste despre cat de mic devine omul in fata puterii de neoprit a  Universului. Cucerirea spatiului de catre om ramane inca o aventura periculoasa, dar fermecatoare, asa cum o arata si Gravity, care se incheie cu o scena geniala, o oda adusa capodoperei lui Stanley Kubrick, 2001: Odiseea spatiala. In fata spatiului, omul inca este vulnerabil si fragil....

Verdict: 10/10