Ambii actori adoptă un stil excentric pentru a găsi ceva mai captivant într-un peisaj obsedat de realism.
În „Primetime”, thrillerul halucinant al lui Lance Oppenheim despre ascensiunea și căderea emisiunii „To Catch A Predator”, Chris Hansen, prezentatorul faimos pentru capcanele care atrag cele mai mari audiențe la televiziunea națională, este un om cu o misiune. Este însetat de succes, iar dacă poate prezenta totul ca pe un act de justiție vigilentă, cu atât mai bine.
Așa cum este interpretat de Robert Pattinson, vocea și manierismele sale sunt reproduceri perfecte ale originalului, dar acest Hansen nu este nici un om prea preocupat de propria sa umanitate. Se furișează ca un animal sălbatic, cu privirea de oțel și hotărât să-și ducă la îndeplinire planul putred. Hansen al lui Pattinson este mai puțin o persoană reală și mai mult o creație deranjată a complexului industrial al divertismentului. El apare în „Primetime” ca un individ clar corupt și de acolo încolo devine din ce în ce mai rău. Este o versiune a personajului real care nu putea fi concepută decât de Pattinson, care este probabil cel mai îndrăzneț actor al generației sale.
Cu „Primetime” și restul rolurilor sale importante din 2026, el își consolidează pe deplin această reputație, câștigând în același timp o nouă coroană: succesorul lui Nicolas Cage.
Fostul „vampir” și-a petrecut anii de după „Twilight” construindu-și o filmografie de invidiat, alcătuită din roluri independente de autor, care i-au permis să-și satisfacă sensibilitățile cele mai asemănătoare cu ale lui Cage.
Dornic să evite să fie catalogat drept un idol tradițional, Pattinson a îmbrățișat rolurile respingătoare și excentrice, făcând poate aluzie la „micuțul gremlin” despre care a spus că se află în interiorul său. În filmele unor regizori precum Claire Denis, frații Safdie și Bong Joon Ho, s-a bucurat să interpreteze personaje excentrice care subminează realismul și care par a nu aparține acestei lumi. Cu cât te uiți mai mult la portofoliul lui, cu atât îți dai seama cât de multe puncte comune are cu cel mai faimos și excentric actor care încalcă regulile.
Nicolas Cage și-a descris stilul de interpretare drept „Kabuki occidental” și „Nouveau Shamanic”, abordări ale meseriei care pun spontaneitatea și surpriza înaintea rigurozității. Deși este o metodă care poate duce la rezultate naturaliste, ea a dus mai des la personaje excentrice și, ocazional, străine de realitate. Chiar și în povești de un realism crud, interpretările lui Cage pot da impresia că sunt smulse dintr-un univers alternativ, precum idolul liceului cu vocea ciudată din „Peggy Sue Got Married” sau yuppie-ul iluzionat din „Vampire’s Kiss”.
Așteptați-vă la izbucniri ciudate, accente de origine neclară și o intensitate care oscilează sălbatic spre caricatural. Lumea în care trăiesc personajele lui Cage poate fi familiară, dar el este o figură stranie. Este un tipar familiar interpretărilor lui Pattinson și este ceea ce face ca munca lui să fie atât de palpitantă.