Serena: destinul unei povesti tragice de iubire

Serena promitea sa devina un film de dragoste clasic, dar si cu potential de Oscar. Actorii de vis si regizoarea Susanne Bier, al carui film "In a Better World" a luat Oscarul pentru cel mai bun film strain in 2011, pareau a fi elementele de succes ale acestui film, plus faptul ca este adaptarea unui roman de succes, scris de Ron Rash. Dar, la scurt timp, proiectul deja era pus sub semnul intrebari si timp de doi ani, nu am mai auzit nimic despre film.

"Serena" spune povestea lui George Pemberton (Bradley Cooper) si a sotiei sale, Serena Pemberton (Jennifer Lawrence), care intemeiaza un imperiu al cherestelei, in Carolina de Nord, in anul 1929. Serena se dovedeste rapid a fi egala oricarui barbat: supravegheaza echipele de lucru, vaneaza serpi cu clopotei si chiar salveaza viata unui om in salbaticie. Impreuna, cei doi isi guverneaza domeniul precum un rege si o regina, ucigand sau supunand pe oricine se pune in calea ambitiilor lor. Dar, atunci cand Serena afla ca nu poate avea un copil, pleaca sa o ucida pe Rachel Hermann (Ana Ularu), iubita si mama copilului lui George inainte ca el sa se casatoreasca. Si, cand incepe sa suspecteze ca George isi protejeaza familia nelegitima, mariajul pasional al celor doi se fisureaza, pe masura ce povestea avanseaza, sfarsind tragic.

Nu am citit romanul lui Ron Rash, dar urmarind filmul, povestea dintre Serena si George este ca o tragedie shakespeariana: ea este femeia care pune pe stapanire pe el complet, folosind toate mijloacele, inclusiv cele sexuale, este suficient de inteligenta ca sa se impuna in fata barbatilor cu prejudecati tipice pentru acea perioada, iar el este un barbat care, fiind prins intr-un santaj, accepta sa fie condus de femeia din viata lui. Numai ca filmul, asa cum este aranjat, montaj si regizat, nu reuseste sa iit transmita nimic. Desi are doi actori talentati drept cap de afis, ei nu reusesc sa acopere golurile mari pe care le are acest fiilm. Relatiile nu sunt deloc conturate, personajele sunt slab creionate, iar dialogul este sarac. Desi se presupune ca intre cei doi eroi este o relatie tumultoasa, intensa si pasionala, asta nu este evidentiat aproape deloc in film, in afara de niste cadre slabe de sex. Nu simti iubirea, pasiunea, drama sau tradarea. Abia in partea de final, filmul se ridica mai mult, insa deja e prea tarziu ca sa mai fii interesat de ce se intampla cu ei.

Intr-o singura scena am simtit-o pe Jennifer Lawrence ca este in forma maxima, si chiar a reusit sa transmita ceva. Bradley Cooper face un rol bun, dar pare usor fortat. Ce m-a dezamagit cel mai mult este ca Ana Ularu are prea putine scene, desi Bier ar fi putut gasi loc pentru mult mai multe, mai ales ca rolul ei este foarte important pentru cum vor decurge lucurile. Ana Ularu merita mai mult de la acest film, pentru ca, din punctul meu de vedere, are o forta actoriceasca incredibila si ca talent, este pe picior de egalitate cu Jennifer Lawrence. Dar, ma bucur ca ajuns atat de sus si sunt sigura ca acest film o va ajuta enorm in cariera si poate viitoare alte filme straine. Bier a mizat prea mult pe popularitatea si talentul celor doi actori din rolurile principale, dar ce pot ei salva cand scenariul nu are ce sa le ofere? Vizual, mi-au placut costumele si decorurile, dar maniera in care regizoarea a ales sa filmeze este obositoare: prea multe cadre de aproape si o inlantuire a scenelor uneori, fara sens.

Am citit in presa straina ca Susanne Bier ar fi tot umblat la verisunea finala, taiat si refacut anumite scene, iar mult timp, distribuitorii n-au fost multumiti de ceea ce au vazut. Iar dupa cum arata filmul, ii inteleg. Serena ar fi putut fi un film intens de dragoste si o drama cu impact, are toate calitatile pentru succes. Dar ma tem ca Susanne Bier a vrut prea mult de la ea, sa isi transformer filmul intr-unul de Oscar si a neglijat mult alte aspecte. Sunt curioasa cum ar fi aratat filmul daca era regizat de Darren Aronofsky si in rol principal era Angelina Jolie, asa cum a fost gandit la inceput.

Serena nu este un film prost, dar reuseste sa iti lase la final un sentiment de frustrare, pentru ca stii ca atat actorii, cat si regizoarea pot mai mult si totusi, cumva, filmul a iesit un fiasco, desi exista atata talent...

Verdict: 6.5/10