Super 8: un altfel de E.T. in epoca blockbusterelor

De aceasta data, regizor si scenarist este J.J. Abrams, Steven Spielberg preferand sa ramana producator. Insa influenta lui Spielberg asupra lui J.J. Abrams este de necontestat, acesta preluand stilul maestrului, lucru care poate fi usor sesizabil din primul pana in ultimul minut al filmului.

Actiunea are loc in 1979, cand un grup de pusti decid sa faca un filmulet cu zombie pentru un concurs de talent. Pentru Charlie (Riley Griffiths) si bunul sau prieten Joe (Joel Courtney) viata lor se invarte in jurul acestui filmulet, lor alaturandu-se si frumusica Alice (Elle Fanning). In timp ce decid sa filmeze cu o camera Super  8 langa o cale ferata, ei asista la deraierea unui tren, iar publicul la una dintre cele mai spectaculoase scene de acest gen.

Dupa ce ce are loc acest incident, micul oras Lilian este cotropit de armata,  incep sa dispara electrocasnice si persoane, fara ca localnicii sa primeasca o explicatie. Jakson (Kyle Chandler) ajutorul serifului si tatal lui Joe, incepe sa inteleaga ca lucrurile sunt mai grave decat par si va incerca sa protejeze orasul de pericolul iminent. In acelasi timp, pustii nazdravani, incearca si ei sa descopere ce creatura misterioasa se afla in acel tren.

Super 8 este acel gen de film care trezeste emotie, la fel cum o facea E.T. sau Intalnire de gradul III, in care extraterestrii trec pe planul secund, prioritare fiind personajele, de altfel, oameni obisnuiti aflati in situatii exceptionale. Asa devenim toti eroi, nu?

De cand incepe filmul si pana la capat ai senzatia de deja-vu, ca si cum ai mai fi vazut filmul, insa nu poti sa nu ramai fascinat de ceea ce e in fata ochilor tai. Sigur, pentru iubitorii de extraterestri rai si dornici sa ucida sau al efectelor speciale fenomenale, Super 8 s-ar putea sa para o jucarioara, o incercare esuata de a face un horror. Dar pentru cei a caror copilarie a fost marcata de E.T. acest film va trezi nostalgie, simpatie si emotie. Ca si in alte filme marca Spielberg, si aici extraterestrul nu ne este inamic, el doar incearca o cale de a se intoarce in lumea lui, insa modul in care oamenii l-au tratat l-au facut pe acesta sa nu mai aiba mila fata de ei.
 

Spielberg are un stil inconfundabil de a face filme iar J.J. Abrams a asimilat perfect acest stil, poate chiar prea mult. O analiza la rece ar putea scoate la iveala multe puncte slabe, unii ar putea spune ca este doar o copie slaba a filmelor lui Spielberg, insa  pentru cei care se vor lasa purtati de poveste, atmosfera epocii respective plus momentele de suspans va vor cuceri.
 

Dupa ce vezi Super 8, exista doua sanse: ori ti se face dor de stilul lui Spielberg si iti pare rau ca filmele de gen din ultima vreme isi pierd orice farmec in favoarea efectelor speciale, ori  iesi dezamagit pentru ca simteai ca abia incepea filmul, cand el de fapt se termina.