The Grey: neputinta umana, zoom in

   Fara indoiala ca traim vremuri inflatio-neeson-iste. Actorul cu origini irlandeze populeaza din ce in ce mai des marele ecran in blockbustere si totul pare sa fi pornit odata cu succesul incredibil de incasari pe care l-a inregistrat in 2008 pelicula Taken. Chiar inainte de startul lui The Grey am vazut in sala de cinematograf trailere la Wrath of the Titans si Battleship. Ambele filme vor rula in curand la noi si ambele il includ in distributie pe Neeson. 

   Surpriza a fost deci cu atat mai placuta atunci cand l-am descoperit in The Grey intr-un rol dramatic cu miza inalta, depasind cu mult zona comerciala asteptata. Sa fim sinceri, cu frumuselul cu ochi albastrii Bradley Cooper caruia i-a fost initial propus rolul, filmul n-ar fi avut nicaieri aceeasi greutate. Poate chiar finalul ar fi luat o alta directie. In forma actuala cartonul negru aparut subit si luminile aprinse foarte repede in sala m-au facut sa descopar un public format din barbati cu figuri blocate si domnisoare cuibarite la pieptul lor. In drum spre iesire n-am auzit lumea vorbind tare. Acestea sunt efectele vizibile ale lui The Grey.  

   Joe Carnahan – regizorul si scenaristul de la The A-Team – ia o poveste scrisa de Ian Mackenzie Jeffers si o adapteaza, in ciuda promovarii action/adventure, in nuante drama si thriller. Ba chiar pe alocuri aduce un element horror. Mi se intampla foarte rar sa ma sperii in sala de cinema, dar The Grey a reusit sa ma provoace in cateva randuri. Nu neaparat cu momentele de atac al haitei de lupi, nici in confruntarea 1 la 1 intre masculii alfa ai celor doua tabere, ci prin surprinderea milimetrica a unei stari umane de neputinta. Ea e cea care te face sa te agati cu mainile de bratele fotoliului din care vezi filmul. 

   Depresurizarea avionului, peisajul dusmanos hibernal (Neeson a povestit ca au filmat si la -40 de grade), sariturile in gol, contactul cu apa inghetata, surprizele mortale – pe toate The Grey ti le aseaza in permanenta in fata ochilor si ti le impinge adanc in creier. Nicio secunda nu renunta la a fi apasator, nicio secunda nu-ti da senzatia ca lucrurile au cum sa iasa bine chiar daca Ottway, personajul lui Liam Neeson, e expert in supravietuire si lunetist de meserie. Tot despre el stim ca a vrut sa-si puna capat zilelor acolo, la capatul lumii, in pustiul denumit geografic Alaska.

   The Grey pare asemanator ca punct de plecare cu o duzina de filme proaste. Dar ganditi-va numai la compozitia pseudo-echipei de supravietuitori ai accidentului aviatic de la inceputul filmului: un sinucigas pus in fruntea unor terchea berchea. Si apoi imaginati-va transformarea lor, la intalnirea cu natura furibunda, in Oameni. Disperati, curajosi si resemnati.

   Verdict: 4/5, excelent

   Pentru: spectatori rezistenti