The Thing: doar o creatura banala

   Spun asta pentru ca filmul semnat de John Carpenter in 1982, tot The Thing, sta foarte bine in picioare si astazi pentru cei care vor sa-l (re)vada. Efectele nu sunt la fel impresionante ca cele din prezent  si totul e facut la scara mai mica (creatura, nava spatiala cu care ea a esuat pe pamanant) – de acord. Pana si Antarctica apare intr-un fel mai putin inspaimantator in filmul din 1982, asta pentru ca in 2011 in plina incalzire globala (sic!) camera de filmat panorameaza mult mai larg peste intinderi nesfarsite de gheata. Totusi cam aici se opreste plusul peliculei din 2011, adica fix la ce poate tehnologia sa-i ofere in plus. 

   Mai departe regizorul debutant  Matthijs van Heijningen Jr. nu se descurca la acelasi nivel ca predecesorul sau: atmosfera nu atinge nicaieri tensiunea din precedent, aspectele psihologice sunt abandonate in plan secund (inclusiv muzica e palida), personajele sunt plate pana la netezime, iar intamplarile sunt atat de comune incat The Thing din 2011 poate fi lejer inclus in categoria horror-urilor de duzina. Foloseste toate trucurile ieftine ale genului si prefera sa-si prelungeasca zgomotos si absurd urmaririle in loc sa creeze o stare de paranoia si personaje puternice ca varianta sa anterioara.

   Povestea din 2011 suna teribil de familiar pentru cei care au vazut Thing-ul vechi: o nava extraterestra se prabuseste in Antarctica, iar Creatura dezghetata de un grup de oameni de stiinta (o paleontoloaga made in USA si multi norvegieni) incepe sa-i ucida si sa-i “copieze” pentru a incerca sa-si asiugre supravietuirea. Finalul peliculei din 2011 vrea sa se lege natural la inceputul celei din 1982, in care aceeasi Creatura da buzna peste o baza echivalenta, de data asta 100% americana. 

   Prea multe din momentele filmului de acum sunt insa copy-paste la cele de altadata. E de presupus ca doua grupuri de oameni diferiti pusi in aceeasi situatie ar urma traiectorii usor diferite ca decizie si actiune. Totusi noul Thing nu se desprinde nicaieri cu adevarat de povestea celui vechi, ba chiar sunt atatea scene asemantoare, uneori pana la nivel de detaliu, incat nu poti decat sa etichetezi lucrurile ca fiind lipsite de imaginatie. Singura  diferenta majora dintre povestea din 1982 si cea de acum este ca in 2011 vorbim de o perspectiva a la Alien – avem de-a face cu o eroina versus Creatura in locul barbosului cu ochi sfredelitori Kurt Russell din 1982. Dar nici Mary Elizabeth Winstead, o actrita obisnuita cu genul horror, nu reuseste sa modifice traiectoria modesta filmului.

   In plus Thing-ul nou rateaza exploatarea unor intrebari ramase deschise in 1982. Desi isi duce personajele la bordului navei extraterestre, nu aflam nici acum daca aceasta creatura pilota ea insasi nava sau a atacat o alta specie la bordul ei.  Ce sens are atunci sa faci filmul ca prequel? Fa-l remake si gata. 

Verdict: 2/5, modest

Pentru: horror movie buffs