Ciuleandra (1985)

Dupa ce, intr-un moment de ratacire, si-a uci sotia, Puiu Faranga (Ion Ritiu) e itnernat de tatal sau, atotputernic minsitru, intr-un sanatoriu. Dar in loc sa simuleze nebunia, tanarul dezvaluie, prada remuscarilor, tainele casniciei decise de tatal sau care dorea primenirea sangelui “limfatic”, cu vigoarea celui taranesc.
Madalina i-a cucerit inima, dar l-a si adus in pragul nebuniei datorita barierei pe care a ridicat-o intre ei. Pacientul se marturiseste psihiatrului Aioanei (Stefan Iordache), care, printr-o coincidenta, originar din satul fetei, a fost indragostit de ea. Refuzand sa scape de osanda prin simularea nebuniei, Puiu se declara gata sa-si ispaseasca pedeapsa, in vreme ce medicul e culpabilizat prin interventia vindicativa a minsitrului.

Nicolaescu reintegreaza crima, eludata in versiunea lui Berger, dar inlatura cu totul nebunia, adancind, mai aproape de izvorul literar, elementele sociale ale istoriei, dar si simplificand-o psihologic. Ca in venele fiului pulseaza “oseteneala generatiilor duse” se declara, nu se vede. Pregatirea (desprinderea din malul amintirii a unor imagini din ce in ce mai limpezi) abuziv lungita si urmata de deznodamantul precipitat, duce la un dezechilibru dramaturgic. De retinut obsesia dansului, ca simbol al fortei taranesti de regenerare (muzica: Adrian Enescu)