A Dangerous Method: olimpiada internationala de psihologie

   Fara discutie ambitia lui David Cronenberg e laudabila. Si-a dorit un film mare, un film care sa respecte bornele istorice importante ale inceputului psihanalizei: prima viziune a lui Sigmund Freud asupra personalitatii umane, libidoul si fixismul sau pe sexualitate; conversatiile cu cel care avea sa devina analistul adancimilor colective – Carl Gustav Jung; debarcarea celor doi pe taram american si vorbele ramase in istorie: “Nu ?tiu c? le aduc ciuma”; relatia celor doi cu Sabina Spielrein, devenita din pacienta analista; renegarea lui Jung de catre Freud pentru ideile sale de sondare a misticismului sau paranormalului; reasezarea tarzie a lui Freud pe conceptele de Eros si Thanatos. In fundal sunt inghesuite si cateva figuri secundare ca Sandor Ferenczi sau Otto Gross. Perfect corect, dupa manual. Pelicula foloseste si foarte multe locatiile reale – fie ca vorbim de casa lui Freud din Viena sau de sanatoriul elvetian Burghölzli unde Jung a debutat in tehnica asociatiilor verbale – iar regizorul navigheaza pe un interval de timp indelungat acoperind cu aproximatie decada 1904 - 1914.

   Si tocmai din aceasta grija exagerata pentru istorie A Dangerous Method devine prea putin coeziv ca naratiune si saracit de valoare si sens ca experienta de vizionare pana acolo incat ai senzatia unui documentar biografic. E adevarat, cu o distributie extrem de performanta, insa cu o provocare pentru spectator redusa la minim. Desi vorbim de un domeniu incitant si de un triunghi pasional in care avem tati, fii, fiice si iubite, Cronenberg e neasteptat de cuminte si retras. Chiar si atunci cand ne prezinta tabloul clinic al Sabinei, regizorul ramane retinut, iar in expunerea relatiei amoroase Sabina – Carl Gustav are multe momente cerebrale si prea putine imbibate de instinctualitate. Ultima treime a filmului, in care Sabina elibereaza scena in favoarea unui schimb epistolar prelungit Freud – Jung, are si mai mult de pierdut. 

   Pana la un punct pelicula este salvata de interpretarea celor trei actori din rolurile principale. Keira Knightley (Sabina) are un accent rusesc convingator si un tablou complex de grimase, gesturi si posturi. Ca spectator esti facut prizonier instant de felul in care isi transforma neputinta initiala de a verbaliza intr-o muscatura de cuvinte exploziva, scuipata, cocosata. Michael Fassbender ca Jung, rising star-ul acestui an cinematografic, se baricadeaza ermetic intr-o carapace a nesigurantei si pasilor aparent gresiti, iar Viggo Mortensen (Freud) manifesta o combinatie ireprosabila de raceala superioara si uniformitate obsesiva. 

   Verdict: 2½, acceptabil

   Pentru: biografi, istorici, psihologi cu sau fara diploma