Crulic, drumul spre dincolo: cand sufletul se intoarce acasa

   In ultimii ani inceputurile Anim’estului au rasfatat publicul spectator cu filme de cinci stele precum Mary & Max sau L’Iluzioniste. Cand in luna august s-a anuntat ca in 2011 Crulic – drumul spre dincolo va avea premiera in Romania in deschiderea festivalului, m-am intrebat daca e vorba mai degraba de sustinerea neconditionata a unui proiect autohton sau daca filmul Ancai Damian chiar merita acest loc, daca se poate ridica la nivelul deschiderilor anterioare. Raspunsul pe care mi l-am dat zilele trecute cand festivalul si-a inaugurat cea de-a sasea editie a fost un dublu da. Da, filmul e parte dintr-o miscare mai larga de reanimare a animatiei de la noi, care a inclus si Worksheep – un workshop de animatie la care s-au produs cateva scurtmetraje, si da, Crulic – drumul spre dincolo merita cu varf si indesat locul sau in prima linie a Anim’estului sau a oricarui festival, de animatie sau documentar, din lumea larga.

   Trista istorie de viata a  romanului Claudiu Crulic, atat de putin expusa in media de la noi care se consuma intr-o continua ciorba tabloida, a devenit subiect de film animat in aceasta coproductie romano-poloneza. Moldovean nascut la Dorohoi, copil crescut de niste matusi si tanar plecat la munca in strainatate, Claudiu Crulic a devenit din pacate cazul Crulic dupa ce, prins intr-o masinarie birocratica kafkiana a decedat dupa 3 luni de greva foamei intr-o inchisoare din Polonia, vreme in care argumentele sale n-au fost ascultate nici de autoritatile poloneze, nici de ambsada Romaniei. Acuzat de un furt pe care nu l-a comis, desi avea un alibi beton – era in Italia in ziua comiterii infractiunii respective, Crulic ajunge printr-o serie de intamplari din ce in ce mai dificil de acceptat de o minte lucida, o umbra de om intr-un sicriu. Dramatismul si durerea sunt deopotriva pe ecran si printre spectatori, dar ceea ce e surprinzator la film e ca reuseste sa construiasca, mai ales in prima lui parte, o biografie la care zambesti autentic. Naratiunea la persoana intai – scenariul Ancai Damian e hatru, cu vorbe simple, dar incarcate de ironie, si vocea calda, cu un accent al partilor locului (lucru inaccesibil strainilor care vor urmari filmul) oferita de Vlad Ivanov dau de-a lungul proiectiei un sentiment de seninatate peste care se asterne apoi inexplicabilul tragic.

   Cu o paleta de tehnici de animatie foarte diversa, probabil nascuta din constrangerile unui buget redus, Crulic – drumul spre dincolo e surprizator de original si expresiv. Desenul de mana, pictura in acuarela, colajul cu insertii fotografice, pelicula – toate sunt puse in slujba constructiei unui destin crud fata de care ar trebui sa ne simtim cu totii vinovati. Cei mai multi dintre noi suntem vinovati de necunoastere. 

Crulic – drumul spre dincolo intra in cinematografe in doua saptamani. 

Verdict: 4/5, excelent
Pentru: noi toti