Django Unchained: un Tarantino dezlantuit, violent si genial

Cine altcineva in afara de Tarantino ar putea alege tema sclaviei intr-un spaghetti western, plasat in America Sudista cu cativa ani inainte de izbucnirea Razboiului Civil?

Django Unchained nu le ofera ocazia spectatorilor sa se plictiseasca in ciuda duratei - 2 ore si 45 de minute, si asta pentru ca povestea este senzationala, scenele sunt dinamice, iar personajele sunt foarte bine gandite.

Filmul abunda in violenta, sange, impuscaturi, iar dialogurile sunt rapide si halucinante. La Django dezlanuit un lucru este sigur: nu vei avea ocazia sa te plictisesti deloc. Filmul are forta, umor, scene incredibile, chiar daca uneori sunt scandaloase si ai nevoie de "un stomac tare". Insa, aici, Tarantino isi rafineaza stilul, chiar daca acesta este uneori absurd.

Django (interpretat de Jamie Foxx), eroul principal, este un sclav al carui trecut plin de violenta il aduce in serviciul lui King Schultz (interpretat de Christoph Waltz), un vanator de recompense aflat pe urmele a doi ucigasi, fratii Brittle.

Django este singurul care poate sa-l ajute sa ajunga la ei. In schimb, Schultz ii promite sa-l elibereze. Cand misiunea lor se incheie cu succes si Django este eliberat, el decide sa ramana alaturi de Schultz si continua sa-i vaneze impreuna pe cei mai cautati criminali. Insa scopul final al lui Django este gasirea si eliberarea Boomhildei (interpretata de Kerry Washington), sotia de care fusese despartit cu mult timp in urma.

Cautarile ii conduc la Calvin Candie (interpretat magistral de Leonardo DiCaprio), proprietarul lui "Candyland", o plantatie pe care sclavii sunt tratati intr-un mod absolut inuman. Interesandu-se de soarta Broomhildei sub tot felul de false pretexte, Django si Schultz trezesc suspiciunile lui Stephen (interpretat de Samuel L. Jackson), sclavul de incredere al lui Candie. Miscarile le sunt urmarite si risca sa fie prinsi si adevaratele lor intentii date in vileag. Daca vor sa scape si sa o elibereze pe Broomhilda, ei trebuie sa aleaga intre individualism si solidaritate, intre sacrificiu de sine si supravietuire.

Actorii se intrec pe ei insisi: Christoph Waltz surprinde intr-un rol pozitiv (dupa ce era un tartor in Inglorious Basterds), Jamie Foxx te face sa iubesti eroul pe care il interpreteaza, iar Leonardo DiCaprio iti da fiori si creeaza un rol spectaculos. Insa, pe Samuel L. Jackson il veti uri cel mai mult, pentru ca personajul sau reprezinta tot ceea ce era mai rau la acea acea epoca.

Tarantino nu se da in laturi de la nimic si isi socheaza publicul cu scene infioratoare: un sclav este mancat de caini, sclavii sunt batuti cu biciul pe pielea goala, iar sangele se improasca cu viteza luminii. Cuvantul "nigger" este ca o virgula folosit, atat de des apare.

Insa, asa cum scria criticul Peter Travers de la Rolling Stone, Tarantino traieste pentru a intrece limitele, iar daca Django nu ar fi greu de "digerat", nu ar fi un film expcetional realizat de Tarantino.

Verdict: 9.5/10