Maleficent: fata intunecata a Angelinei Jolie

Frumoasa din Padurea Adormita este unul dintre cele mai celebre basme din lume. Insa, mai mult de atat, povestea are niste mesaje bine inradacinate: despre iubire, bine, schimbare si cum dragostea adevarata poate izvori chiar si din cel mai intunecat rol.  Aceste teme raman si in film, insa nu destul de convingator.

Maleficent exploreaza povestea nespusa a celui mai emblematic personaj negativ din basmul clasic „Frumoasa din padurea adormita”, dezvaluind elemente alte tradarii sale, care i-au impietrit, in cele din urma, inima sa pura. Condusa de razbunare si de o dorinta apriga de a proteja tinuturile parasite peste care stapaneste, Maleficent arunca un blestem nemilos si irevocabil asupra Aurorei, fiica nou-nascuta a regelui. Pe masura ce creste, Aurora este prinsa in mijlocul conflictului aprins dintre Regatul padurii, pe care l-a indragit, si Regatul oamenilor, care ii poarta mostenirea. Maleficent isi da seama ca Aurora ar putea detine cheia pentru pacea din tinut si este fortata sa ia masuri drastice, care vor schimba ambele lumi pentru totdeauna.

Problema celor de la Hollywood este ca intotdeauna cauta un happy end, iar cei de la Disney creeaza mereu filme moralizatoare, din care sa avem toti ceva de invatat. Ei bine, poate ar fi mai bine sa lucreze mai mult la complexitatea scenariului, lasandu-ne pe noi sa alegem ce vrem sa invatam din fiecare film. Fiecare productie de a lor vine la pachet cu o portie mare de lectie de moralitate si educativa, care, in fond, nu este un lucru rau. Insa, producatorii vor sa aduca si copiii si adultii in fata aceluiasi film. Or, adultii sunt putini satui de lectiile de educatie pe care ni le baga pe gat Hollywood-ul.

Maleficent are parti bune: in primul rand, interpretarea Angelinei Jolie. Nici nu-mi imaginez alta actrita in acest rol, ce-i vine ca o manusa. Expresiva, cinica, cu un umor acid si replici taioasa, Jolie pluteste precum o zana intunecata in tot filmul, oferindu-ti impresia ca intr-adevar este o fiinta suprantaturala. Desi continua sa fie criticata, eu consider ca este in continuare o femeie frumoasa, al carei mister nu te poate lasa indiferent. De apreciat este si efortul echipei care s-a ocupat de decoruri si efetele vizuale. Acesta este debutul regizoral al lui Robert Stromberg, care a lucrat indeaproape cu James Cameron la Avatar. Influenta se vede mai ales in lumea fantastica a zanelor, acolo unde te simti la fel de fascinat ca pe Pandora.

Insa, filmul are probleme mari la scenariu. Da, stim ca este un basm mai mult sau mai putin pentru copii, dar pare un scenariu ce ar fi putut intra lejer intr-o pagina, chinuit si scris pe genunchi. Sigur, spre final, realizatorii si-au luat anumite libertati si au schimbat finalul. De ce trebuie transformata intr-o eroina pozitiva una dintre cele mai iubite eroine negative? Eroii negativi pot fi la fel fascinanti si complex realizati ca si cei pozitivi, iar cei care sunt fani exact asta cautau. Mi-ar fi placut sa vad mai mult maleficul , ceea ce era si scopul filmului.

Spre final, cei de la Disney incearca iarasi sa ne duca de nas si sa ne vanda o poveste iubita de milioane de fani, dar in maniera pe care o doresc ei. Si tocmai faptul ca vor sa adune si adultii si copiii sub aceeasi umbrela, schimba directia filmului, lasandu-te nemultumit la final. Concluzia finala e ca Maleficent ar fi putut fi mai bun, mai convingator si sa nu lase impresia ca au mizat doar pe popularitatea Angelinei Jolie.

Verdict: 6/10