The Counselor: talent irosit

De foarte mult timp nu am mai vazut atat de mult talent irosit. Incepand cu regizorul si terminand cu pleiada de actori geniali: Michael Fassbender, Javier Bardem, Brad Pitt, Penelope Cruz sau Cameron Diaz. Saracii de ei, au incercat atat cat au putut si cat le-a oferit scenariul, sa faca o treaba decenta. Si se descurca onorabil, insa scenariul ingroapa complet un film cu pretentii, din care ar fi putut iesi ceva bun, daca McCarthy nu incerca sa-l transforme intr-o pseudo lucrare de filosofie.

In The Counselor, Michael Fassbender intra in pielea unui avocat respectat, care considera ca este suficient de inteligent si viclean pentru a exploata lacunele sistemului si a se implica in afaceri cu droguri fara sa suporte consecintele deciziilor sale dubioase, trezindu-se absorbit de lumea interlopa si chinuindu-se sa scape basma curata si sa supravietuiasca.

Filmul se deschide cu o scena intima intre Fassbender si Penelope Cruz, logodnica sa in filme, o scena care ar trebui sa ne avertizeze ca urmeaza ceva rau. "De unde ai invatat sa faci asta" intreaba ea. "De la fete rele", raspunde el. Apoi, urmeaza un haos total, in care actorii se straduiesc sa rosteasca replicile pretentioase si lipsite de substanta, in ciuda menirii lor filosofice.

Lacom si arogant, Avocatul, al carui nume nu il aflam niciodata, accepta o afacere murdara cu droguri, care ar trebui sa ii asigure un viitor fara griji. Alaturi de amicul sau de infractiuni, Reiner (un Javier Bardem bun si ciudat), Avocatul crede ca poate sa faca afaceri cu infractori si sa nu pateasca nimic. Nesabuinta sa il va costa, iar asta aflam la final. Penelope Cruz aproape ca este de decor in film, nefiind niciodata un pion in film si nici interpretarea ei nu straluceste pentru ca nu are nici macar un moment care sa o lase sa faca asta. Cameron Diaz insa face un rol destul de bun in rolul vampei Malkina, care este total lipsita de scrupule si blazata de lumea murdara in care traieste. O scena intensa este cea in care face sex cu masina lui Javier Bardem (da, se intampla, va las pe voi sa aflati cum ).

Cateva decapitari si impuscaturi asigura partea de suspans, in timp ce , in rest, actiunea se desfasoara sacadat si niciodata nu iti lasa impresia ca scena s-a incheiat asa cum ar fi trebuit. Este o discpretanta totala intre dialoguri, actiune si realitate, ca un puzzle in care piesele sunt puse de fiecare data prost. De altfel, asta e impresia totala pe care ti-a lasa filmul: un joc in care piesele nu se potrivesc deloc.
 

The Counselor s-a vrut a fi un film despre sex, moarte, droguri, pacate si lacomie. Si poate ca este, dar incercarea de a-l transforma in ceva profund este deplorabila pentru ca filmul nu este deloc profund, ci din contra. Cine isi imagineaza ca un mafiot atunci cand incearca sa ii dea o lectie unui om pe care-l considera tradator ii tine prelegeri filosofice despre alegeri, actiuni si consecinte, motivand ca actiunile lui au creat o noua lume din care nimic nu-l poate salva. Say what?
 

Nu este deloc un film complicat: in prima parte personajului interrpetat de Fassbender i se arata toate semnele ca trebuie sa renunte la ceea ce face pentru ca o s-o pateasca rau de tot, iar in a doua parte toata lumea ii spune ca e prea tarziu si ca trebuie sa suporte consecintele. Si daca McCarthy nu ar fi incercat sa le puna in gura actorilor replici de genul "adevarul nu are temperatura", poate ca si filmul ar fi iesit.

In acest caz, dialogurile criptice si povestea abstracta pe care realizatorii filmului vor sa o spuna de fapt, au facut un deserviciu major. Motivatiile personajelor nu sunt niciodata dezvaluite (de ce Avocatul a ajuns sa intre in afaceri murdare, cum a ajuns Malkina o raufacatoare si multe altele.

Am plecat dezamagita de la acest film pentru ca am vazut cum poate fi irosit talentul in toate formele. Daca nu ai vedea pe generic, nu ai stii ca este un film regizat de Ridley Scott, omul care a dat cinematografiei capodopere ca Alien, Blade Runner, Black Hawk Down sau The Gladiator. Cormac McCarthy arata ca a fi un scriitor sclipitor, recompensat cu premiul Pulitzer nu este neaparat si un scenarist bun. Din pacate, zicala "nu poti fi genial tot timpul" se adevereste din plin in acest film, care iroseste talentul tuturor celor implicati. Mi-am dorit din tot sufletul sa imi placa acest film, insa s-a dovedit a fi o sarcina mai mult decat imposibila.

Verdict: 5/10