Wrath of the Titans: son of a... God is back

   Nu stiu cata lume a vazut recentul Clash of the Titans si cati din cei care l-au vazut isi aduc aminte exact ce si cum. Dar sub pretextul ca stim deja personajele si cu cateva explicatii in plus puse cu forta in gura personajelor, Wrath of the Titants inchide pe repede inainte set up-ul povestii sale. Si de aici se trag mai toate defectele cu care Perseu & compania zeilor olimpieni marsaluiesc pana la final. Cadrul narativ e stramt rau, atmosfera nu te prinde suficient, personajele sunt scheletice pentru ca cei 3 scenaristi n-au avut timp sau chef sa le dea concretete. Peste toate aterizeaza o coloana sonora cu efect de bumerang - te detaseaza de pelicula in loc sa te implice in ea – si un efect de surdina aplicat aproape constant ce afecteaza grav momentele de lupta.

   Pentru ca prima lui reusita a adus incasari de jumatate de milliard de dolari, Perseu e nevoit sa-si lase fiul cu navodul in brate si sa dea inca o tura de aventura. De data asta insusi Zeus are nevoie de ajutor. Pentru ca, tineti-va bine, Hades, fratele lui Zeus, impreuna cu Ares, fiul lui Zeus, l-au tradat si sunt pe cale sa-l elibereze pe Cronos insusi, tatal lui Zeus si al lui Hades. Suntem deci intr-o afacere de familie cu tenta freudiana in cheie greceasca clasica. Povestitorul e insa un american avid dupa bani si pus pe pacalit spectatori cu efecte 3d.

   Se mai impun cateva precizari metodologice. Unu, Cronos e un titan. Singurul care apare in film, deci titlu (Wrath of the TitanS!) nu are acoperire. Doi, ca sa nu bata la ochi si sa nu sarim direct la batalia finala, semizeul Perseu are nevoie de intariri. Un alt semizeu, Agenor, cu o prestatie gandita in linia comica a lui Jack Sparrow, vine sa dea o mana de ajutor. Un semizeu+un semizeu=un zeu. S-a ‘nteles? Trei, adaugati un pic de navigatie, cativa ciclopi, un minotaur si un labirint. Ca sa iasa la durata. 

   Scala de masurare ramane o chestiune sensibila si in Wrath… Oricat de mult ar opta regizorul Jonathan Liebesman pentru panoramari grandioase si pentru miscari ale camerei din adancurile Tartarului si pana in Cerul Olimpian, faptul ca zeii au dimensiuni si forma umana, face povestea greu de inghitit. Si degeaba platesti actori ca Liam Neeson sau Ralph Fiennes daca le pui in gura cateva replici de gargara. Vezi Zeus catre Hades: Let’s have some fun. Daca Zeus ar exista, sunt convins ca pe scenaristi i-ar fugari acum niste fulgere. 

   Verdict: 1½/5, slab

   Pentru: cei care s-au bucurat de Clash of the Titans