Argo: filmul care a surprins si impresionat pe toata lumea. Cum s-a nascut marele succes al lui Ben Affleck, inspirat de un plan genial de evadare

Cu Argo filmul despre neobisnuita misiune CIA de a salva un grup de americani in timpul Revolutiei din Iran in '80, Ben Affleck intra in cercul regizorilor de lux de la Hollywood. Filmul i-a adus primul Glob de Aur din cariera lui Ben Affleck in calitate de regizor, insa nimeni nu paria pe el vara trecuta.
 

Cum s-a nascut marele succes al lui Ben Affleck din 2012?

In 1980, Studio Six Productions anunta un nou proiect cinematografic care avea caracteristicile unui film SF: nave spatiale, extraterestri, actiune si aventuri, toate intamplandu-se pe o planeta arida, indepartata. Productia nu a primit insa unda verde din partea vreunui studio. Ar fi putut primi aprobare numai de la presedintele tarii. Mai mult de 30 de ani mai tarziu, Ben Affleck a regizat si produs Argo, un film bazat pe povestea adevarata a misiunii de salvare a sase americani prinsi in Iran, ca urmare a atacului din 1979 a ambasadei Statelor Unite la Teheran care a socat intreaga lume. Cele sase persoane au reusit sa evite luarea de ostatici facuta de revolutionarii iranieni si li s-a oferit apoi sansa sa se ascunda acasa la ambasadorul canadian Ken Taylor, care a riscat totul ca sa ii salveze, chiar si cand altii i-au refuzat. Oaspetii, asa cum au ajuns sa fie cunoscuti, erau in pericol constant de a fi gasiti si capturati. Cum timpul curgea in defavoarea lor, Antonio “Tony” Mendez a pus la cale un plan genial de evadare.

Affleck explica: “Tony era prieten cu un make up artist celebru, John Chambers, si stia ca in general cineastii obisnuiesc sa calatoreasca destul de mult, pentru a vedea diferite locatii. Asa ca a venit cu o idee la care nimeni altcineva nu s-ar fi gandit”. Planul era ca cei sase sa pretinda ca fac parte dintr-o echipa de filmare canadiana, in cautare de o locatie pentru un nou film, iar apoi pur si simplu sa zboare inapoi acasa, lucru foarte complicat, desi aparent usor. Tony Mendez subliniaza: “A fost un joc fara reguli, deci extrem de riscant. Cel mai periculos lucru l-au reprezentat capriciile oamenilor cu care am intrat in contact. Nu aveam cum sa prezicem ce ni s-ar fi intamplat daca am fi fost prinsi - noua sau celor care erau deja tinuti ostatici”.

Joshua Bearman, care in 2007 a scris despre evadare intr-un articol din revista Wired, povesteste: “Sechestrarea ambasadei a fost un eveniment cutremurator la nivel global. Nimeni nu stia cum sa reactioneze la o luare de ostatici intr-o ambasada. Problema oaspetilor ascunsi era chiar mai dificila, pentru ca diplomatia nu era o optiune. Cu fiecare zi care trecea, probabilitatea ca ei sa fie descoperiti crestea. Intr-un final, Tony Mendez, care reusise sa mai scoata persoane importante din Iran si inainte, a venit cu acest plan”.

Filmul era fals, misiunea reala

Affleck a colaborat cu distributia si echipa de productie pentru a atinge un grad ridicat de verosimilitate, atat din punct de vedere temporal, cat si spatial. El si cineastul Rodrigo Prieto au adoptat stiluri de filmare distincte care sa redea atmosfera de la sfarsitul anilor ‘70 si inceputul anilor ‘80 si sa stabileasca un decalaj vizual intre mediile din Washington, Hollywood si Iran. Designerul Sharon Seymour si costumierul Jacqueline West au examinat fotografii si arhive de film pentru a recrea atmosfera perioadei, in asa fel incat sa se potriveasca actiunii filmului.

Affleck spune: “Ca sa inteleg mai bine cele trei lumi, am inceput sa planuiesc cum aveam sa le imbinam pentru a spune aceasta poveste extraordinara. Abia atunci a inceput adevarata munca”. Si, potrivit celor care chiar au fost acolo, munca lor nu a fost in zadar. Ken Taylor spune: “Filmul surprinde extraordinar atmosfera si tensiunea din Teheran, dar si implicarea diplomatilor, pusi adesea in circumstante dificile. In plus, cred ca filmul este excelent in ceea ce priveste aspectul temporal. Actiunea are loc acum 30 de ani, dar ar putea la fel de bine sa se intample si astazi”.“M-a incantat posibilitatea ca aceasta experienta sa fie ecranizata, iar acum, ca acest lucru chiar s-a intamplat, este incitant”, spune Mendez. “La un moment dat era important sa pastram acest secret, insa acum face parte din istorie. Ben si toti cei implicati in acest proiect au facut o treaba remarcabila. Cand am vizionat filmul, m-am intors in timp, in acel moment”.

Singurul personaj care este prezent in toate cele trei lumi din Argo este Tony Mendez, care se pricepe mai bine decat oricine altcineva sa scoata oamenii din zone ostile. Terrio spune: “Tony trebuie sa fie cel care ajunge in interiorul monstrului – cel mai terifiant loc din lume pentru un american - si sa scoata de acolo sase oameni. Totul se desfasoara contra cronometru, iar misiunea ii este ingreunata de lupta impotriva unor forte independente de el, ce tin de contextul birocratic si geopolitic. Sunt momente din film in care iti este imposibil sa anticipezi un final fericit, pentru ca sunt prea multe detalii care indica exact contrariul. Presiunea care ii atarna pe umeri nu ar putea fi mai mare insa, in esenta, Tony este doar un tip care incearca sa-si faca treaba”.

Affleck, care il interpreteaza pe Mendez, subliniaza: “Tony face un pas inainte si executa ceea ce i se cere, actionand in secret. Fara fanfara, fara cuvinte de lauda. Isi pune viata in pericol pentru a-i salva pe acei oameni, iar acesta este un gest eroic. Este impresionant si in acelasi timp extrem de modest”. Inainte de a pune in practica versiunea hollywoodiana a planului sau, Mendez are nevoie de multe aprobari, incepand cu seful sau direct, unul dintre directorii CIA-ului, Jack O’Donnell, interpretat in Argo de catre Bryan Cranston. “Tony Mendez ii da raportul lui Jack O’Donnell, asa ca Jack se simte responsabil de soarta subalternului sau si chiar de finalitatea misiunii”, declara Cranston.

“In documentarea mea despre CIA, ceea ce am remarcat inca de la bun inceput este ca ei nu-si abandoneaza oamenii, nu lasa pe nimeni in urma. In cazul de fata regula se aplica pentru toti cei sase americani, aflati in aceasta situatie din cauza statutului lor de angajati ai guvernului, pentru care CIA-ul este dispus sa faca si imposibilul, numai pentru a-i aduce acasa teferi. Mi-a fost de mare ajutor aceasta informatie in conturarea personajului”, completeaza el.
 

Ben Affleck a inlocui Iranul cu Istanbulul

Povestea filmului debuteaza cu evenimentele explozive din Iran, care declanseaza reactii puternice din partea Washington-ului si in ultima instanta, planuri hollywoodiene de salvare a ostaticilor. Pentru conturarea cat mai exacta a intregului context, Affleck si echipele sale de creatie au acordat o importanta speciala sublinierii diferentelor culturale, precum si incadrarii in epoca respectiva. “Scopul meu a fost acela de a face totul sa para cat mai natural”, a spus Affleck. “Totul, de la decoruri pana la coafuri si haine, trebuia integrat in actiunea filmului si implicit sa fie impecabil”, a completat el.

Affleck si directorul de imagine Rodrigo Prieto au facut eforturi speciale pentru a ajunge la o “paleta vizuala care ofera o calitate specifica si este reprezentativa pentru fiecare cadru din film, in asa fel incat spectatorii sa stie exact unde se petrece actiunea, imediat ce imaginea se schimba pe ecran”.Importanta acestui detaliu a primat in special atunci cand filmarile din Los Angeles erau integrate celor din locatii complet diferite, fie ca era vorba despre Washington sau Istanbul, care au servit drept decor pentru ilustrarea scenelor desfasurate in Iran. Prieto a mai declarat ca “a fost nevoie de eforturi speciale ca totul sa para filmat in aceeasi locatie, chiar daca in realitate au fost realizate in diferite colturi ale lumii”.

Pentru personajul lui Tony Mendez, designerul vestimentar s-a bucurat de privilegiul de a avea un feedback direct din partea celui care avea sa poarte costumul. West confirma: I-am dat un e-mail lui Tony si i-am cerut sa imi descrie ce purta, iar el mi-a povestit tot. Atunci cand pleca in misiune se transforma in ceea ce noi numeam omulet gri, in asa fel incat sa se piarda in multime. Atunci cand era la birourile CIA-ului, m-am gandit ca nu era genul de tip care sa umble la costum, ci mai mult un intelectual independent”. Realizatorii au stiu ca le va fi imposibil sa filmeze in Iran, asa ca au ales Istanbulul din apropiata Turcie, drept inlocuitor pentru Teheran. Singurul oras din lume impartit pe doua continente – la granita dintre Europa si Asia- Istanbulul ii serveste lui Tony Mendez si ca punct de tranzit pentru obtinerea vizei de la Consulatul Iranian.

“Istanbulul este un oras fenomenal de vizitat, dar si un punct de lucru remarcabil”, declara Affleck. “Am fost cu totii impresionati de amabilitatea si ospitalitatea oamenilor. Suntem extrem de recunoscatori echipelor locale cu care am lucrat, precum si publicului extrem de cooperant”.Remarcabil este faptul ca doua dintre simbolurile orasului Istanbul au fost folosite in film pentru ilustrarea scenelor din orasul vechi: Moscheea Albastra si Hagia Sofia, unde Tony are o intalnire clandestina cu un agent secret britanic. Affleck spune ca “Hagia Sofia este un loc incredibil, pentru ca a fost o biserica, apoi o moschee, pentru ca in momentul de fata sa fie folosita pe post de muzeu, asa ca reprezinta intr-adevar o veritabila intersectare de culturi”.

Un spatiu imens si impresionant folosit pentru filmari era luminat de zeci de candelabre, prevazute de curand cu lumina fluorescenta. Din pacate, lumina emisa de acele becuri nu era deloc potrivita pentru imaginea filmului, fara sa mai mentionam ca in 1980 nu existau astfel de becuri, astfel ca membrii echipei au lucrat zi si noapte pentru a schimba peste 4000 de becuri. Affleck a concluzionat: “Este emotionant, plin de suspans si chiar infricosator, insa nu lipsesc nici momentele amuzante si sper ca este un film chiar reusit. La un nivel mai profund, totul se rezuma la puterea pe care o poate avea o poveste atunci cand este spusa cum trebuie, o poveste care pentru foarte mult timp nu a putut fi spusa. Acesta este un moment in care putem fi cu totii mandri de ceea ce au facut acei oameni”.

Ben Aflleck a explicat cum in film revolutia din Teheran a fost filmata cu pensionari, desi in realitate a fost condusa de studenti. Acesta a povestit ca filmarile se petreceau in timpul saptamanii si ca studentii erau la cursuri asa ca nu a avut suficienti figuranti pentru acele scene si a apelat la mai multe persoane in varsta.