Armand Assante: Cristi Nemescu avea un talent unic

Ce inseamna de fapt "California Dreamin"?

Versurile melodiei originale ("California Dreamin" – The Mamas and the Papas) vorbesc despre dorintele unui om care traieste in Est, iar in timpul iernii tanjeste dupa caldura din California, care se afla in Vestul Statelor Unite. Cantecul are o multime de conotatii pentru cei care il asculta si il iubesc. Cum California a fost un refugiu pentru oamenii din toate colturile lumii, metafora isi gaseste si acum intelesuri pretutindeni.

Ce crezi ca inseamna Visul American pentru Romania si romanii descrisi in "California Dreamin"?

In filmul lui Cristian Nemescu, personajul lui Razvan Vasilescu, Doiaru, a fost deziluzionat in copilarie, cand la sfarsitul celui de-al dolea razboi mondial americanii nu au salvat Romania de Rusia. Pentru ca erau aliati ai Germaniei impotriva Rusiei si au suferit holocaustul nazist, in multi romani exista speranta ca americanii vor interveni si vor salva Romania de ocupatia rusa. Acestea erau asteptarile. Speranta generala era ca va avea loc o interventie, ceea ce nu s-a intamplat niciodata. Doiaru nu poate nici sa ierte, nici sa uite asta. El are amintiri oribile din copilarie, pentru ca rusii i-au omorat parintii. Cand capitanul Jones intra in satul Calpanita in 1999, in drumul sau spre Kosovo, Doiaru il demonizeaza si il tine ostatic sub premise false. De aici genereaza intreaga situatie tragi-comica.
Visul american este personificat in “California Dreamin’” de soldatii americani, care pentru romani par a fi acei curiosi nou-veniti in oras, cand de fapt ei se afla intr-o misiune extrem de serioasa, impiedicata de actiunile lui Doiaru.

Ce inseamna pentru tine "Visul American"?

Inca mai pastrez in suflet Visul American al bunicului meu, care a venit din Italia la New York. El si-a vazut spulberat visul american de crahul financiar, iar la o scara mai mica si eu il vad spulberat acum. Il vad cum dispare odata cu erodarea economiei noastre din cauza razboaielor din Iraq si Afghanistan. Merita visul american sa lupti pentru el? Este eliberator? Asta ar trebui sa-i intrebam pe irakienii si afghanii care traiesc in America si in afara granitelor propriilor lor tari - despre regimul caruia ei i-au supravietuit, dar famiile lor, nu. Cred ca ei ne pot vorbi cel mai bine despre Visul American.

Cum te-ai pregatit pentru rolul cpt. Doug Jones. Ai vorbit cu oameni din armata sau ai facut o cercetare speciala pentru acest rol?

Acum multi ani am scris un scenariu despre o unitate militara americana stationata in Beirut, pentru ca am fost marcat de modul in care acesti soldati au fost tratati si au trebuit sa moara. Comandantul unitatii, cu un an inainte sa se intample tragedia, a fost primul care a informat politicienii americani ca deciziile pe care le iau sunt gresite, la fel si strategia lor de a rezolva problema. Cu aceeasi situatie s-au confruntat recent si alte unitati militare stationate in Iraq. De multe ori, soldatii din linia intai inteleg mult mai bine decat cei care stau intr-un birou ca trebuie sa se recurga la violenta doar pentru a inteplini un tel strategic si doar in situatiile in care nu exista alta solutie. Cand am discutat cu Cristi despre personajul Cpt. Jones, cu doi ani inainte de inceperea filmarilor, acesta a fost singurul lucru care am dorit sa fie clar. Eu, ca actor, mi-am dorit ca personajul meu, Cpt. Jones, sa recurga la violenta doar in cazul in care aceasta ar fi ultima solutie pentru a-si continua misiunea in Kosovo. In mod ironic, acesta este totusi invinuit pentru conflictele la care satenii ravneau de multa vreme pentru a pune capat tiraniei lui Doiaru. Dar daca va uitati cu atentie la Cpt. Jones, el este un puternic barometru moral in poveste.

Ai facut armata? Ai vreun fel de experienta militara? Daca da, cum a fost aceasta?

Tatal meu a luptat in Marina Americana in cel de-al doilea razboi mondial. In tinerete, abia asteptam sa ma inrolez in Marina, dar cum conflictele din Vietnam se apropiau de final in 1969, iar razboiul era privit ca “inacceptabil” de poporul american, am avut noroc sa nu fiu recrutat in acel an. Aveam 19 ani atunci, iar in anul acela au murit mai multi tineri soldati americani decat in oricare altul. Von Clausewitz spunea ca razboiul nu este o actiune politica, ci un instrument politic, care nu trebuie intrebuintat gresit. De multe ori politicienii conduc razboaie, in timp ce soldatii care lupta, ca si Cpt. Jones, sunt inevitabil pusi in situatia de a corecta deciziile politice gresite. Insa tot ei sunt cei care sufera si consecintele.

Una din scenele faimoase ale filmului este un dialog intre tine si Razvan Vasilescu. El spune: “Fuck USA, Fuck NATO, Fuck Bill Clinton si p-aia de la Bucuresti! Asta-i gara mea!” Crezi ca este doar un semn de razvratire al unui functionar care se vede dintr-o data la putere? Sau putem sa il privim si ca pe o rezistenta a spiritului romanesc in fata influentei americane?

Dupa cum am observat, prezenta americana este privita cu un oarecare resentiment peste tot in lume, iar asta este tragic. Oamenii uita cu usurinta istoria recenta. Uita de Holocaust, de Garda de Fier fascista, care a existat in Romania, de pogromurile si ororile din Ukraina, de intreaga destabilizare si lobotomizare a Europei de Est in lupta dintre Germania nazista si Rusia. La fel, cpt. Jones este demonizat de Doiaru, el este cel care nu a ajuns la timp pentru a fi salvarea pe care acesta o astepta. Acesta este cursul lumii libere, chiar si in ziua de astazi. Pentru Doiaru, visul american inseamna eliberarea de tiranie, iar pentru Cpt. Jones inseamna exact acelasi lucru. Exista o ciudata ironie in aceasta relatie, dintre Doiaru si Cpt. Jones.

Spuneai intr-un interviu acordat unui cotidian romanesc ca regizorul Cristi Nemescu avea talentul de a "atinge circuitele actorilor". Pe tine in ce puncte sensibile te-a atins, ce emotii a stirnit?

Cristi Nemescu avea un talent unic in calitate de scenarist si regizor. Putea, cu foarte mare usurinta, sa scoata ce era mai bun in tine, sa-ti creasca respectful fata de tine insuti. De asemenea, putea sa surprinda decaderea unei societati printr-un singur gest, o atitudine, sau un personaj.... Din felul in care un personaj isi mesteca mancarea, arunca un cotor de mar, sau isi sterge farfuria cu camasa murdara pentru ca se intampla ca aceasta sa fie cea mai la indemana la momentul respectiv – gesturi foarte marunte, dar cu atit de multe semnificatii. Ca toti marii regizori, el a facut foarte multe, din foarte putin.

Ce inseamna pentru tine faptul ca filmul a fost atat de bine primit atat de public, cat si de critici, iar dovada cea mai buna o reprezinta premiile pe care acesta le-a castigat (printre care si premiul “Un certain regard”, la Festivalul de Film de la Cannes)?

Cand filmul a castigat premiul Un Certain Regard la Cannes, premiu pe care Cristi, in mod ironic, a fost la un pas sa il castige si cu un an inainte, a primit ovatii in picioare timp de aproape sapte minute. Cu totii, cei care am lucrat la film, am fost cuprinsi de o tristete grea pentru ca el nu se afla cu noi sa ne impartaseasca bucuria momentului. Moartea sa a fost prematura. Nu am nicio indoiala ca ar fi fost unul dintre marii regizori ai Romaniei. Iar asta spune multe, pentru ca Romania are cu siguranta mari regizori, artisti si actori. Actorii din "California Dreamin", in frunte cu Razvan Vasilescu, au format cu siguranta una dintre cele mai talentate echipe de actori de comedie cu care am lucrat si o sa mai lucrez vreodata.

Spui ca astepti de la regizorii cu care lucrezi sa scoata din tine lucruri de care nu erai constient ca sint acolo. Nemescu ce te-a ajutat sa descoperi la tine? Exista vreun lucru pe care Cristian Nemescu ti l-a spus pe platourile de filmare si pe care nu il poti uita?

Intr-o zi m-am dus la Cristi si i-am spus ca nu sunt multumit de felul in care decurge o anumita scena. L-am intrebat daca are vreo sugestie pentru mine si pentru ceilalti actori. S-a uitat la mine si mi-a spus: "Lasa-te purtat". M-am uitat la el si l-am mai intrebat o data: "Ce sa fac?" Si a repetat: “Lasa-te purtat”. Am plecat si m-am gandit ca este cel mai minunat si mai curajos lucru pe care mi l-a spus vreodata un regizor. Ce mod de abordare... Sa accepti ca suntem pierduti, intr-un fel, in fiecare zi si in fiecare moment al vietii noastre, iar cateodata ar trebui sa ne lasam purtati de val si sa renuntam la idealurile la care tinem cu obstinatie, fie ca sunt ale noastre sau ale altora.

Care este cea mai frumoasa amintire a ta de pe platourile de filmare de la California Dreamin’? Care este scena cea mai importanta din California Dreamin’ din punctul tau de vedere?

Este un moment din "California Dreamin" care a ramas in sufletul meu si care va ramane gravat pentru totdeauna in memoria mea. Cand lui Andrei Margineanu ii curge sange din nas, Maria Dinulescu il sterge cu delicatete impresionanta cu o batista. Acesta este un simbol al compasiunii cu care a fost facut acest film. Iar acest sentiment vine de la Cristian Nemescu.