Cand dam in mintea copiilor. Festivaluri romanesti pentru cei mici

   Casele de distributie din Romania isi freaca mainile a profit ori de cate ori beneficiaza de un titlu cu priza la copii. Un Cars sau un Kung Fu Panda fac furori la box office-ul autohton, sunt titluri sigure. In primul rand pentru ca cei mici sunt consumatori carora parintii nu le pot refuza nimic. Asta daca nu vor sa traiasca o rusine publica cu tipete si plansete. Apoi pentru ca intotdeauna un film de copii aduce in sala toata familia, deci un numar mai mare de bilete vandute. Si nu in ultimul rand pentru ca filmele marilor studiouri vin la pachet cu operatiuni de marketing complexe ce includ de la jucarii servite drept cadouri la fast food la rechizite cu imaginea eroilor preferati. Si asa cei mici vor dori sa revada si poate chiar sa re-revada acelasi film.

   Asa ajungem la recorduri de audienta precum cel al lui Tangled care a vandut cu 20.000 de bilete in plus fata de Transformers: Dark of the Moon in Romania.

   Lasand la o parte titlurile mari, comerciale, copii au nevoie de mult mai mult. Au nevoie sa vada filme, multe filme, cu eroi de varsta lor in care sa se regaseasca si cu tematica adecvata. Au nevoie sa discute apoi despre ce le-au transmis imaginile si sa inteleaga ce inseamna realizarea unui film. Iar aici o mana importanta de ajutor o dau festivalurile de film pentru copii. 

   Cel mai cunoscut e festivalul Transilvania care gazduieste de 3 ani o sectiune, EducaTIFF-ul, care a cucerit in 2011 si titlul de cel mai bun program educational la Gala Premiilor in Educatie. Ce aduce EducaTIFF-ul? Un program variat de proiectii pentru copii – care au acces prioritar in sala de vizionare la tarife preferentiale. Cainele din Rezervor a vizionat Lumea vazuta de Simon, un film nordic, dar colorat si vesel, o poveste emotionanta a doi frati care locuiesc impreuna dintre care unul sufera de sindromul Asperger. Sala a fost trei sferturi plina, iar copiii au fost neasteptat de prinsi de ce se petrecea pe ecran. EducaTIFF-ul a adus in 2011 si o premiera: un concurs de critica de film pentru juniori. Am citit cateva din textele unor copii de clasa a 6-a si credeti-ma cand spun ca sunt mult peste majoritatea comentariilor pe care le citesti pe internet.

   Zilele acestea in Bucuresti s-a incheiat (tot la a treia editie) KINOdiseea. Unde copiii au avut parte de proiectii pentru varsta lor si ateliere de lucru. Cainele din Rezervor a mers sa vada Bunicul meu, spargator de banci, o pelicula olandeza relaxata despre cum un bunic ramas vaduv isi ajuta una dintre nepoate sa se reconecteze cu originile ei surinameze. Sala de la NCRR a fost pe jumatate plina cu copii veniti alaturi de profesorii lor. Nerabdatori, un pic agitati mai ales spre final, dar la fel de interesati de film ca cei de la Cluj. 

   La jumatate de ora dupa vizionare, la trecerea de pietoni de la Piata Victoriei, am avut timp sa observ un copil de vreo 7 ani cu un dinozaur de plastic in mana. Urla scos din minti "uaaaaa!" si lovea puternic cu jucaria lui una identitica a fratelui sau mai mic. Poate cu o expunere suficienta la filme pentru varsta lui, baiatul asta nu va deveni in curand un adult analfabet emotional. Poate.