Carnage: teatrul bate la portile cinematografului

   Dupa laudele criticii de film din 2010 pentru thriller-ul The Ghostwriter si haituiala justitiei americane care a solicitat extradarea lui din Elvetia pentru niscaiva relatii intime nepotrivite datand de la finalul anilor ‘70, Roman Polanski  revine pe marele ecran cu un experiment cinematografic care mi-a amintit de recentele accente filozofice dintre Samuel L. Jackson si Tommy Lee Jones din The Sunset Limited care se baza pe o piesa de teatru scrisa de Cormac McCarthy. In cazul lui Carnage, Polanski a optat pentru patru personaje intr-un singur decor cu un text apartinand frantuzoaicei Yasmina Reza. Piesa ei se joaca de cativa ani pe scene din Londra, New York sau … Bucuresti. Da, bucurestenii doritori sa vada o adaptare autohtona pot merge la Teatrul de Comedie unde spectacolul Doamne... ce macel! se joaca in regia lui Lucian Giurchescu cu Marius Drogeanu, Tania Popa, Delia Nartea sau Teodora Stanciu si Alex Conovaru in rolurile principale.

    Inapoi la film. Nu suntem intr-o comedie usurica, hollywoodiana. Adio adrenalina, efecte speciale si umor de toaleta. Daca intrati la Carnage e nevoie sa va incordati un pic atentia. Scriitura e stralucitoare, dar replicile curg cu viteza si trebuie prinse din zbor. E bine sa aveti la voi si spiritul de observatie. Singurele patru personaje ale filmului (nu numar aici alte cateva care exista doar via telefon), captive moral intr-un spatiu restrans, ofera cu generozitate ocazia unui studiu asupra speciei umane. Mimica si gesturile lor, acuzele rostite si nerostite, frustrarile dezvaluite si aspiratiile declarate, obiceiurile penibile, reprosurile si tradarile, conduc vizionarea printre mici explozii de ras catre momentul infricosator: oare eu, spectatorul, cum sunt? 

   Christoph Waltz il interpreteaza senzational pe Alan Cowan, avocatul cu staif mai implicat intr-o relatie cu telefonul mobil decat cu familia. Cinic superior – nu e la prima casnicie, relaxat – prefera oricand un pahar de bautura si un trabuc unor discutii fara sfarsit, si extrem de sensibil la cuvinte – defect profesional, el ajunge in apartamentul familiei Longstreet cumva impotriva vointei sale si incruciseaza armele cu Penelope Longstreet, in interpretarea reusita a lui Jodie Foster, o femeie care isi pastreaza integritatea cu forta, fara umor si cu o slabiciune pentru alcool. In oglinda, partenera lui Allan, Nancy Cowan – nimeni alta decat Kate Winslet, e o femeie obsedata de imagine, din cale afara de plictisita de viata ei searbad perfecta. De partea cealalta  sta Michael Longstreet, sotul lui Penelope interpretat de John C. Reilly, un tip de moda veche cu o frica patologica de rozatoare, probabil personajul cel mai putin convingator dintre cele patru.

   Dar adevaratul calcai al lui Ahile pentru Carnage e ca ramane cumva retinut. Un personaj se desumfla pe masura ce altul creste, o relatie face implozie in timp ce o alianta noua ia nastere, dar nicaieri tabloul nu converge catre explozia totala pe care o simti mereu pe aproape. Poate e vorba doar de eleganta europeana, dar luand distanta fata de public prin trecerea dinspre sala de teatru catre marele ecran, filmul ar fi avut nevoie de un plus de intensitate.

   Verdict: 3½/5, foarte bun

   Pentru: spectatori care iubesc deopotriva marele ecran si scena