Carrie: furia nedezlantuita a remake-ului

De aceasta data, Carrie, tanara cu puteri paranormale, este jucata de tanara si talentata Chloë Grace Moretz.  Carrie este o adolescenta timida, tinuta din scurt de o mama exagerat de credincioasa (Julianne Moore), care este tinta batjocorii colegilor de clasa. Momentul crucial este atunci cand fetei ii incepe menstruatia, fara ca ea sa stie despre ce e vorba, pentru ca mama ei nu i-a explicat. Speriata, cere ajutorul colegelor, care rad de ea si continua sa o batjocororeasca.

Insa, in timpul balului de absolvire acestia merg prea departe cu o gluma, iar in Carrie se trezesc niste puteri telekinetice care dezlantuie haosul.

Personal, mi-a placut mai mult Chloe Moretz decat Sissy Spacek. Desi Spacek a facut un rol memorabil, Moretz reuseste sa aduca o anumita caldura rolului sau, o fragilitate perfecta in special in scenele in care ii explica mamei ei ca este la fel ca celelalte fete si ca orice tanara viseaza sa ajunga insotita de un baiat la balul de absolvire.
 

Per total, versiunea regizoarei Kimberley Pierce nu aduce nimic nou, pastrand povestea aproape intacta. Ce mi-a displacut a fost faptul ca versiunea din 2013 nu este nici macar pe aproape la fel de inspaimantoatoare ca cea din 1976. Nu mai induce aceeasi frica si tensiune, iar prima parte este foarte plictisitoare, ca un chick flick in toata regula.

Din a doua jumatate, furia ar trebui sa fie dezlanuita, insa Pierce opteaza pentru o varianta in stilul comic-book-urilor. Carrie are aceeasi expresie de uimire atunic cand isi descopera puterile la fel ca Peter Parker in Spider-Man. Carrie nu este o super eroina, ci o tanara traumatizata de o mama instabila psihic, iar forta puterilor ei o sperie si nu o incanta. Insa din aceasta varianta, reiese complet opusul.

Atunci cand am vazut originalul Carrie am fost fascinata de intensitatea cu care tensiunea crestea de la o scena la alta si de acel sentiment de ciudat pe care povestea il oferea.

Mi-ar fi placut ca noua versiune sa fie mai sumbra, sa puna mai mult accent pe frica tinerei atunci cand descopera cat de mult rau poate face cu puterile ei si sa nu imi lase impresia ca o face dintr-o simpla razbunare, lucru pe care King nu l-a intentionat niciodata. Povestea in sine este mult mai nuantata, mult mai subtila, cu multe referinta la King insusi.

Carrie este simbolul ciudateniei, al vulnerabilitatii adolescentului in cultura americana. Modul in care lumea exterioara o trateaza o face pe tanara sa reactioneze: violent (scena balului) si sa iasa pentru prima data din cochilie, chiar daca asta inseamna sa sacrifice totul. Iar aceste simboluri trebuiau tratate cu mai multa profunzime pentru ca acest film sa conteze cu adevarat. Pana acum, este doar inca un remake al unui film celebru, care, da, este entertaining, dar inutil in scopul sau pentru ca nu aduce nimic nou.

Verdict: 7/10