Chernobyl Diaries: in excursie… radioactiva

   Cand Oren Peli – parintele seriei devenite hit rasunator Paranormal Activity – a citit blogul unei tinere care ajunsese la Prypiat (20 de kilometri de Cernobal) a stiut ca a dat peste un carlig castigator. Locul e suficient de exotic si incarcat serios de semnificatii reimprospatate recent. Adicatelea Ucraina de azi nu intra tocmai in topul destinatiilor turistice chiar si post-EURO 2012 si intre Cernobal-ul din 26 aprilie 1986 si Fukushima lui 11 martie 2011 omenirea nu pare sa fi invatat prea multe. O baza solida dublata de materiale radioactive. Rezultatul cinematografic e insa mai degraba un deja vu la multe alte filme de gen. 

   Povestea se aseaza pe un tipar bine raspandit: avem trei prieteni in vacanta prin Europa ce ajung la Kiev. De acolo, impinsi de fratele unuia dintre ei, iau o doza de turism extrem intr-o zi la Prypiat. Alaturi de ei mai vin un alt cuplu (in genul asta de film e bine sa ai mai multe victime pe care sa le tai de pe lista) si Uri, ghidul lor cu background militar. 

   Dintr-un exces de aer didactic semnele cu “Interzis” apar la tot pasul. Bariera oficiala de acces nu se ridica, iar amatorii de senzatii tari ocolesc punctul de control fortandu-si norocul. Mesajul e acelasi ca in povestile de speriat copiii mici: uite ce patesc cei neascultatori! Iar IQ-ul spectatorului nu e pus nici el la rang de cinste de vreme ce personajele intreaba si raspund despre ce a insemnat Cernobal-ul ca la clasa a 5-a.

   Totusi atmosfera creata functioneaza partial. Pana sa ajunga sa se bazeze 100% pe tipete aiuritoare si agitatie in intuneric, pentru ca de la un punct incolo Chernobyl Diaries capata un aer ultraintunecat si isteric, in prima sa jumatate de ora filmul gaseste un ton reusit. Mai intai cu filmarile facute in Ungaria si Serbia (nici macar producatorii nu s-au aruncat sa filmeze in Ucraina) ce redau o atmosfera goala si incarcata in acelasi timp. Iar apoi cu senzatia de claustrofobie cum numai inghesuind toate personajele intr-o Lada veche se poate obtine.

   Apoi insa Chernobyl Diaries pica rand pe rand in plasa tuturor cliseelor enervante. Sigur ca nu lipseste fata voluptoasa cu un decolteu adanc, iar in loc sa tensioneze lucrurile cu o liniste suspecta, filmul nu se opreste din urlat. Ca spectator te chinui cu ajutorul putinelor spot-uri de lumina, vrei sa intelegi, cauti sensuri si explicatii. Pe ecran totul e impotriva ta. Balmajeli din ce in ce mai lipsite de sens, personaje cu comportamente absurde, decizii inexplicabile. Intrebari ramase fara raspuns si dupa genericul de final. Accept cu placere un produs low-cost, chiar are farmecul sau, nu insa unul low-care fata de spectator.

   Cu exceptia a doua momente distincte mokumentary – unul in debut cand vedem imagini ale flendurelii vest-europene a eroilor nostri si un al doilea ce se dovedeste marturia unui atac, Chernobyl Diaries e un titlu prea pretentios. Filmul nu e un jurnal pentru ca scenaristii nu se preocupa sa-l construiasca astfel. Indiferent cat de tare hatana camera regizorul la debut Brad Parker.

   Verdict: 1½/5, slab

   Pentru: fanii inraiti Oren Peli