“Dictatorul” lui Chaplin, la Pro Cinema

O satira curajoasa la adresa nazistilor in general si a lui Hitler in particular, filmul il aduce pe Chaplin in doua roluri exceptionale. Pe de-o parte el este un soldat amnezic, care dupa 20 de ani se intoarce la frizeria sa dintr-un cartier evreiesc, iar pe de alta parte este chiar dictatorul tarii numite Tomania, Adenoid Hynkel.

Filmul lansat in Statele Unite in 1940 a fost un proiect mai mult decat indraznet pentru vremea respectiva, inainte de intrarea Americii in cel de-al doilea razboi mondial. Ideea “Dictatorului” a incoltit in mintea lui Chaplin, fara indoiala, din asemanarea Vagabondului cu Hitler, in special din cauza mustatii. In plus, Chaplin si Hitler s-au nascut la doar patru zile distanta in aprilie 1889, amandoi au crescut in saracie si amandoi au ajuns sa se lupte in aceeasi perioada pentru faima mondiala, fiecare cu propriile sale arme.

Intrebat intr-un interviu de ce a ales sa faca un film pe un subiect atat de delicat, Chaplin a raspuns: “Pentru ca trebuia sa se rada de Hitler”. Mai mult decat atat, Chaplin credea despre nazisti ca sunt “ niste oameni-masini, cu creiere-masini si cu masini in loc de inimi”. Ca raspuns la atacurile lui Chaplin, nazistii au publicat o carte intitulata “The Jews Are Looking at You” in care spuneau despre Chaplin ca este “un acrobat evreu dezgustator”. Cu toate acestea, Chaplin a refuzat toata viata sa confirme sau sa infirme daca este evreu, convins fiind ca religia nu are nicio legatura cu arta.

Desi in perioada respectiva mai multe filme care combateau razboiul nu au fost lansate din cauza presiunilor politice, Chaplin a lansat “Dictatorul” in cinematografe. Daca Chaplin nu ar fi facut-o, cu siguranta ar fi dat faliment, el investind in film 1,5 milioane de dolari din banii proprii. Chaplin a primit incurajari si de la presedintele american Franklin D. Roosevelt, care si-a trimis consilierul sa-i spuna ca trebuie sa mearga mai departe cu filmul, asa ca artistul nu avea niciun motiv sa renunte la filmari. O copie a filmului i-a fost trimisa si lui Hitler, care a vazut “Dictatorul” si apoi a incercat sa-l discrediteze pe Chaplin prin orice mijloace.

In 1997, filmul a fost ales pentru conservare in Registrul National de Film al Statelor Unite din cadrul Bibliotecii Congresului American, pentru “importanta sa culturala, istorica si estetica”. Nominalizat la cinci premii Oscar, pentru “Cel mai bun film”, “Cel mai bun actor intr-un rol principal” (Chaplin), “Cel mai bun actor in rol secundar” (Jack Oakie in rolul dictatorului Bacteriei, Benzino Napaloni), “Cel mai bun scenariu” si “Cea mai buna muzica”, “Dictatorul” de la Pro Cinema ramane unul dintre cele mai mari filme facute vreodata.