Filmul care i-a impresionat pe toti pana la lacrimi. Amour al lui Michael Haneke a ingenunchiat juriul de la Cannes: Am plans mult la el, dar mi-a placut sa fiu ranit

In istoria de 65 de ani a Festivalului de Film de la Cannes doar 7 regizori au reusit sa obtina de doua ori marele premiu:  Francis Ford Coppola (1974, 1979), Bille August (1988, 1992),  Emir Kusturica (1985, 1995), Shohei Imamura (1983, 1997), Luc and Jean-Pierre Dardenne (1999, 2005), Michael Haneke (2009, 2012). In 2009, Haneke ii impresionat pe toti cu The White Ribbon, care i-a adus primul Palme d'Or din palmares.

La 70 de ani Haneke a demonstrat ca este un magician al povestilor despre viata, simpla, dar emotionanta.

"Amour" este o poveste despre iubirea matura dintre o femeie pe moarte si sotul ei, care incearca sa faca fata bolii acesteia.

Georges (Jean-Louis Trintignant) si Anne (Emmanuelle Riva) sunt doi octogenari, fosti profesori de muzica si oameni cultivati. Fiica lor muziciana, traieste in strainatate cu familia ei. Intr-o zi, Anne are un accident. Dragostea care leaga cuplul va fi supusa unei dure incercari.

Printre membrii juriului s-a aflat si Jean Paul Gautier, care  a recunoscut ca a plans la film: "Am plans destul de mult. Mi-am dat seama ca nu e deloc o treaba usoara sa fii in juriu pentru ca esti napadit de emotii si esti afectat. Dar mi-a placut sa fiu ranit"  a spus la o conferinte de presa Jean Paul Gautier, citat de ABC News.

"Am facut acest film pentru ca am trait ceva in famile care m-a marcat profund." a spus Haneke la conferinta de presa.

Fata de filmele anterioare, mult mai sumbre, Haneke a ales ca tema iubirea, dar asta nu inseamna ca filmul e mai putin coplesitor. "Filmul meu vorbeste despre dragoste. Presa intotdeauna incearca sa puna etichete pe regizori. Pentru mult timp am fost un expert al violentei", a spus Haneke la conferinta de presa de dupa ceremonie, unde a fost aplaudat la scena deschisa timp de mai multe minute dupa ce i-a fost inmanat Palme d'Or-ul.

"Filmele mele sunt o reactie la cinematografia americana, care coboara standardele si nu ii ofera putere spectatorului. Prin filmele mele, vreau sa nasc noi intrebari, sa-l provoc pe spectator si sa apelez la inteligenta, mai putin la atractia sa spre consum", este o declarate mai veche a regizorului despre cum isi defineste filmele.