Ads by IBU ProTV
marime text: Mareste fontul Micsoreaza fontul

Filmul pe care toti stelistii trebuie sa-l vada. Gabriel Achim, despre "Visul lui Adalbert": A fost naucitor sa fac un astfel de film

Cei care isi mai amintesc de acel sezon senzational de acum 26 de ani cand Steaua a castigat Cupa Campionilor Europeni se vor bucura de filmul Visul lui Adalbert regizat de Gabriel Achim. Filmul intra din 4 mai in cinematografele din Romania.

Filmul pe care toti stelistii trebuie sa-l vada. Gabriel Achim, despre  Visul lui Adalbert : A fost naucitor sa fac un astfel de film

Visul lui Adalbert exploreaza intr-un registru comic inedit modul in care festivismul comandat si absurd legat de ziua aniversara a Partidului Comunist Roman intra in conflict cu spontanul si imprevizibilul entuziasm colectiv care a insotit victoria Stelei in finala castigata la Sevillia, pe 7 mai 1986.


 

"Cred ca nu o sa mai fac asa un film. A fost naucitor. Au fost foarte multe lucruri. Asta trebuie facut la sfarsitul carierei. Dupa ce faci 30 de filme" a declarat regizorul Gabriel Achim intr-un interviu pentru Mediafax.


Filmul de debut al regizorului Gabriel Achim a castigat Premiul Special al Juriului la cea de-a 15-a editie a Festivalului International de Film "Black Nights" de la Tallinn in 2011, in Estonia, intr-o competitie puternica, in care s-au aflat, printre altele, si trei filme premiate anul trecut  la Cannes: "The Artist" (regia Michel Hazanavicius), "Elena" (regia Andrei Zvyagintsev) si "We Need To Talk About Kevin" (regia Lynne Ramsay). Din distributie fac parte actorii: Gabriel Spahiu, Doru Ana, Ozana Oancea, Anca Androne, Alina Berzunteanu, Mimi Branescu si Paul Ipate.

Celebra revista americana Hollywood Reporter a catalogat filmul drept un debut "executat cu siguranta", care prezinta, cu umor, "o felie de viata."




Cum este primit "Visul lui Adalbert" in festivaluri?


Gabriel Achim: E primit foarte bine de toata lumea. Asta este ciudat. Ca este un film foarte romanesc, nu este vorbit in limba engleza... Este o poveste foarte particulara si in contextul care trebuie cunoscut foarte bine. Adica trebuie sa fi trait si sa fi cunoscut toate apropourile. Dar se rade cand e de ras, se rade la dialoguri, la apropouri, ceea ce pentru mine este extrem de derutant. Adica nu ma asteptam sa fie chiar atat de universal. Oamenii se recunosc, adica fie au experienta, cum sunt nemtii cu experienta Est-Germaniei, dar imi spun ca lucrurile astea se intampla cam in toate uzinele din lume si sunt valabile in orice sistem politic, filmul nefiind unul despre comunism.


La un moment dat, intr-un text de promovare pentru "Visul lui Adalbert", filmul este prezentat ca o poveste despre cum a castigat Steaua Cupa Campionilor Europeni, o amanta, explozia de la Cernobil, Ziua Partidului si niste cutite. Cum s-au adunat toate acestea in scenariu?


Gabriel Achim: Asa s-a intamplat. La noi, in Romania, ori se intampa toate odata, ori nu se intampla niciodata si atunci s-au intamplat toate. Adica am castigat prima data Cupa Campionilor Europeni, cand nimeni nu credea asa ceva, s-a intamplat, din nefericire pentru agenda partidului, sa se intample chiar inainte de sarbatoarea Partidului comunist roman... Ca sa iti faci o idee despre ce s-a intamplat atunci, a doua zi, toate ziarele, inclusiv cele de sport, toate paginile erau dedicate Partidului comunist roman. Si erau sportivi care dedicau viitoarele performante partidului. Iar pe ultima pagina, intr-o casetuta: "Aseara s-a disputat finala Cupei Campionilor Europeni intre Steaua si Barcelona, pentru Steaua au jucat... pentru Barcelona au jucat, scorul a fost de, atat... dupa executarea penaltiurilor... a sutat... a aparat.... a ratat...., felicitari baietilor!". Asta era toata stirea. Pentru ca nu stiau cum sa reactioneze. Era ziua partidului si astia nu stiau ce sa faca. Nu puteau sa schimbe, le era frica.


De ce ai inceput de acolo, de la castigarea cupei? La un moment dat, filmul era promovat printr-o serie de povesti despre cum si-au petrecut oamenii "noaptea magica". Tu cum ai petrecut-o?


Gabriel Achim: Mi-am povestit si eu acolo cum am petrecut noaptea magica. Eu imi aduc aminte ca eram destul de mic, aveam 11 ani. Oricum am o memorie foarte proasta. Ca orice regizor care se crede talentat, n-are memorie, vede si prost, nici n-aude bine. Tot ce imi aduc aminte e ca am vazut meciul ala pe un televizor alb-negru si tot ce imi aminteam e ca stateam intr-un fotoliu pe care il tot ciupeam. Ciupeam buretele si faceam o gaurica. Imi amintesc textura aia de velur si buretele ala pe care il tot ciupeam. Tot am adunat povesti extrem de frumoase si spectaculoase, dar eu nu am decat povestea asta.

 

 

 


 


Galerie foto


Modifică setările cookies