Ghost Rider: Spirit of Vengeance isi da singur foc la valiza

   Singurul sfat pe care vi-l pot oferi daca vreti sa vedeti al doilea film Ghost Rider in cinematograf este sa investiti serios in popcorn, nachos si ce altceva va mai pica la indemana. In mod obisnuit ii gasesc pe cei care plescaie, fasaie si scrasnesc, deranjanti. Dar in cazul lui Ghost Rider: Spirit of Vengeance am regretat ca nu m-am inarmat si eu pana-n dinti. Am avut foarte mult timp de pierdut din cele 90 de minute de film pentru ca pe marele ecran nu se produce mai nimic atractiv. Sigur ca am vazut din trailer ca Ghost Rider urineaza cu flacari, wow! ce cool!, dar in realitate filmul dezamageste la toate capitolele. 

   Dupa prima pelicula a seriei ce a fost taxata pe buna dreptate ca fiind prea cuminte, producatorii s-au gandit cum sa condimenteze lucrurile in cea de-a doua. Si au ajuns la varianta duetului regizoral Mark Neveldine - Brian Taylor, pe care cinefilii i-au vazut la lucru in seria Crank sau in Gamer. Urmeaza deci o suprastilizare turbata cu rotiri ametitoare ale camerei, cu treceri agonizante din slow motion in fast forward, cu prim planuri din unghiuri care jeneaza cu brutalitatea lor si cu momente de… animatie. Acestea din urma ar fi ok luate singular, dar puse in toata tocanita cinematografica asezonata pe deasupra si cu montaje oribile si split screenuri de umplutura, nu mai au cum sa functioneze. Rezultatul final aduce a suprapunere de videoclipuri executata de niste amatori. Iar durata depaseste cu mult ce poate indura conditia umana. 

   Pe cat de dramatic supraliciteaza cartea regiei, pe atat de trist subliciteaza Ghost Rider 2 povestea. E surprinzator ca ideea ii apartine lui David S. Goyer – omul a scris la Batman Begins si Dark Knight, dar pe ea brodeaza alti doi scenaristi, asa ca nu vom stii niciodata cum de au ajuns lucrurile sa fie atat de inepte. Avem un copil, copilul trebuie protejat si cam asta e. Pana la final povestea ramane in acest cadru stramt, lasand loc pentru cat mai multa cafteala. Finalul e fasait si nici macar timp pentru vreo frumusica precum Eva Mendes in primul film nu mai exista. Replicile sunt atat de grabite incat suna a gol, iar Nicolas Cage – desi se straduie sa-si faca treaba in modul lui “loco” – are doar sansa catorva zambete din partea spectatorului. 

   Pacat si de restul castului – Idris Elba va filma un biopic Mandela curand si e un actor cu potential, iar Ciaran Hinds in rolul lui Roarke putea face mult mai multe. Pacat si de ideea, in esenta corecta, de a duce franciza intr-o directie mai activa si intunecata. Eu n-am avut altceva de facut decat sa numar locatiile cunoscute din Romania unde s-a filmat pelicula (Transfagarasanul, Castelul Corvinestilor, centrul  Sibiului) si sa bifez actorii romani pe care i-am recunoscut (Cristi Iacob si Alin Panc). Si cu riscul de a suna antinational, va marturisesc ca tocmai la final mi s-a parut ca locatia si figuratia nu s-au ridicat la inaltimea momentului. 

   Verdict: 1½/5, slab

   Pentru: pustani care tin neaparat sa revada scenele din trailer