Hall Pass: mai bine pas!

   De la suflul proaspat si obraznic de la inceputul carierei lor, nu neaparat pe gustul criticii de film, dar apreciat de o parte importanta a publicului, fratii Farelly au ajuns cu Hall Pass si trecand printr-o serie de mini-esecuri, intr-un abis al inspiratiei. Titlurile de succes ca Dumb & Dumber (1994) sau Me, Myself and Irene (2000) presupuneau o reteta usurica de comedie si un cast inspirat care sa traga produsul in sus. In cazul lui Hall Pass, fratii care impart si scenariul si regia, dau chix din aproape toate punctele de vedere.

   In primul rand n-au facut o comedie. Lucru deloc grav, daca n-ar vinde filmul ca si comedie. Adevarul e ca cele mai comice faze sunt prinse in trailer. Iar mai mult n-o sa gasiti in film. Sigur ca mai sunt cateva momente de umor scatologic sau sexual (parca prea groase chiar si pentru cei obisnuiti cu asta din partea fratilor Farrelly), dar ele pica cum nu se poate mai rau intr-un film care vrea sa vanda un mesaj familist. Luat ca dramedie filmul esueaza la fel de trist. Premiza e subtire, personajele sunt caricaturi de care iti e greu sa-ti fie macar mila, incarcatura emotionala nu apare de nicaieri, totul e atat de previzibil si trece atat de greu incat intreaga experienta de vizionare ajunge sa devina epuizanta.

   Distributia e o alta mana prost jucata. Owen Wilson are inertia botoxatului Steve Martin, nu si scuza anilor sai. Desi a trecut ceva timp de la tentativa lui de sucid si inteleg ca a devenit tata recent, omul are o tristete pe chip care nu poate fi stearsa de nimeni si nimic. Inevitabil ajunge sa te scoate din pepeni. Jason Sudeikis pe de alta parte e o prezenta rezonabila. Din pacate el e doar vocea a doua, un clovn haios obligat sa invete pana la urma aceleasi lectii cu valente educative despre barbati si femei, relatii pasagere si casnicie. Bleah! Si, chiar daca Warner a investit mai mult de 30 de milioane in pelicula, nici macar o coloana sonora decenta n-au incropit. Cu exceptia lui We Are People de la Empire of the Sun, sunt multe momente de liniste care nu fac decat sa sublinieze mai tare lipsa de energie a filmului.

Verdict: 1/5, jalnic
Pentru: personalitati depresive si cinefili masochisti