El continua, spunand despre Jonathan ca: "Isi stie replicile, este punctual, da tot ce are mai bun de fiecare data si te poti baza pe el. Este flexibil si poti sa-l modelezi.... se modeleaza el dupa tine daca e nevoie".
John Travolta a fost atras la filmul "Din Paris cu dragoste/From Paris with Love" "de potentialul personajului si modul in care as putea sa ii dau o interpretare unica. Charlie este un personaj nemaipomenit si o adevarata provocare. Puteam fi altcineva, diferit de felul meu de-a fi. Iar participarea lui Luc Besson a fost un alt aspect care m-a atras, pentru ca este un cineast excelent si scenaristul acestui proiect. Pierre a fost un motiv in plus, pentru ca a demonstrat printr-o serie de filme ca este un maestru al genului, asa ca toate aceste elemente m-au atras"
Citeste mai jos intregul interviu cu John Travolta
Cum l-ai descrie pe Wax?
Un agent CIA foarte neortodox. Fiind atat de priceput la ceea ce face, el isi permite sa fie mai putin etic, din ratiunea ca rezultatele lui sunt oricum cu mult peste media celorlalti agenti.
Ai spune despre tine ca esti un actor mai putin ortodox?
Cred ca depinde de ce anume intelegi prin ,,neortodox". In cazul acestui rol, eu personal n-as face deloc lucrurile pe care le face Wax, dar asta nu inseamna ca nu am dreptul sa interpretez pe cineva care face lucruri discutabile. Am mai facut acest lucru in Pulp Fiction, in Swordfish/ Cod de acces: Swordfish si in Face / Off/ Fata in fata si in multe alte filme in care joc roluri negative. Este unul din privilegiile de care te bucuri atunci cand esti artist sau actor: ai ocazia sa faci lucruri diferite.
Cum ai descrie infatisarea lui Wax?
Am fot eu, Pierre si Luc. Eu tocmai terminasem un film cu Tony Scott si cu Denzel Washington, intitulat The Taking of Pelham 123/ 123 S-a furat un tren, unde aveam o infatisare mai dura si m-am gandit: ,,Ei bine, a functionat, dar cu ce pot fi diferit in filmul asta?" Asa ca am hotarat sa ma rad in cap, sa-mi las cioc si sa ma imbrac mai agresiv. Dintr-un motiv sau altul, tipul acesta e la moda acum. Ne-am uitat la poze ale acestor indivizi cu arme si esarfe, cu jachete de piele si pantaloni de camuflaj, care arata foarte bine.
Iti place noua ta tunsoare?
Foarte mult. Este o imagine simpla, care imi confera libertate. Exact ca in Pulp Fiction, tunsoarea a conferit un aer special personajului, acestui erou de actiune. Pentru ca filmul este un mediu vizual si spectatorul nu se uita decat la ce este pe ecran, este foarte important sa ai o infatisare cu care sa te simti bine, iar noua mea imagine satisface perfect necesitatile personajului.
Oriunde merge Wax, la aeroport, unde il vedem pentru prima data sau pe strazi, lasa o impresie puternica, aroganta si categorica ...
Da, el iese din tiparele cunoscute cu limbajul sau colorat, cu replicile sale amenintatoare, speriindu-i pe oamenii cu care intra in contact. Daca as fi fost mai normal imbracat si cu o atitudine mai fireasca, personajul nu ar mai fi atat de atragator. Cand esti imbracat ca mine, atitudinea asta mai mult te distreaza decat te jigneste. Daca as fi fost imbracat in costum, ar fi fost ofensator, pentru ca ai fi zis: ,,Cine-i individul care vorbeste asa?". Dar cand personajul este ras in cap, cu cioc, destul de grosolan, nu mai pare atat de jignitor. Nu foloseste limbajul colorat decat pentru a-si puncta ideile indraznete. Nu este ceva involuntar, ci modul de a comunica cu vanzatorii de droguri, retelele de prostitutie si oficialii guvernamentali pe care vrea sa-i pacaleasca intr-un fel sau altul. Asa ca se foloseste de toate acestea mai mult ca de un instrument, decat ca de ceva firesc. Este o atitudine. Afiseaza o atitudine de strada pentru a se descurca pe strada. Este genul de individ care poate fi angajat pe bani multi pentru a pleca in misiuni foarte periculoase in zone de razboi, pentru activitati de spionaj si care si-ar face treaba impecabil de fiecare data. Nu se teme de nimic, pentru ca se pricepe atat de bine sa manipuleze pe oricine, oricand si in orice mod, incat nu se teme nici macar de moarte. Are mentalitatea razboinicului.
Cum ai descrie relatia lui Wax cu Reese?
Cred ca, la inceput, Wax incearca sa evalueze cine este acest individ, cat de mult se poate baza pe el si cat de valoros poate deveni. Facand asta, isi analizeaza in continuu relatia cu el, realizand ca Reese il echilibreaza. Este maestru in arta conversatiei, este inteligent si are un spirit care echilibreaza obraznicia mea grosolana. Instructiunile mele sunt sa-l fac sa semene cat mai mult cu mine, asa ca iau un individ cu potential si-l transform intr-o persoana putin mai experimentata. Am de indeplinit o misiune, dar in acelasi timp incerc sa-mi dau seama cum functioneaza el.
Ce impresie ti-a lasat regizorul Pierre Morel?
Vazusem Taken, si am primit recomandari excelente din partea lui Luc. Cunoscandu-l pe Pierre, am observat o inteligenta ascutita, o logica nemaipomenita si dorinta de a face un film bun. Este un barbat foarte elegant, comunica bine, este mai rezervat dar stie exact ce vrea. Am constatat ca, de obicei, sunt de acord de el. Are numai idei bune, este o persoana placuta. Eu si echipa il respectam foarte mult si toata lumea se straduieste sa faca lucrurile perfect pentru el. Este foarte pasionat de ceea ce face.
Cum iti influenteaza inca antrenamentul ca dansator felul in care joci?
Nu as fi in stare sa fac nici jumatate dintre cascadoriile pe care le fac daca nu as fi dansat, pentru ca au nevoie de miscari de dans. Este la fel ca in filmele lui John Woo. John Woo face cascadorii cu miscari de balet si ii ies de minune. Violente, dar superbe. Cred ca daca nu as fi stiut sa dansez, probabil reuseam sa le fac, dar nu ar mai fi fost atat de fluente si de interesante.
Ce-ti place la un film de actiune atunci cand il faci?
Imi place miscarea si atitudinea. Iti folosesti trupul altfel in filmul de actiune si, cat timp este bine scris si bine regizat, imi place. Nu ma intereseaza sa joc intr-un film slab din aceste puncte de vedere, numai si numai de dragul actiunii. In acest film, nimic nu este lasat la voia intamplarii. O actiune o determina pe urmatoarea, pentru ca noi incercam sa patrundem intr-o retea terorista, asa ca totul trebuie sa fie logic.
Ti-a placut sa joci in Franta?
Vroiam de cativa ani sa filmez in Franta. In treizeci de ani de cariera, Din Paris, cu dragoste este primul film pentru care am avut ocazia si voilà, iata-ma. Sunt fericit. Imi place atmosfera de pe platou. Sunt o persoana foarte afectuoasa si imi place ca aici toata lumea se imbratiseaza si se pupa. Dar, si mai important, imi place faptul ca toata lumea se concentreaza asupra filmarilor. Apreciez faptul ca exista aici o etica a muncii foarte puternica si ca lumea tine la ceea ce face. Mi-a placut la nebunie!
Scenariul prezinta cateva clisee despre Franta - mancarea si sexul, de exemplu... Este adevarat sau doar un mit?
Fiecare mit are un adevar la baza, pornind de la niste experiente pe care le-a trait cineva la un moment dat. De exemplu, se spune despre americani ca sunt urati. Sunt urati niste americani? Probabil. Dar toata lumea? Nu. Zvonurile se bazeaza pe jumatati de adevaruri care nasc glume si clisee despre aceste lucruri. Ajung asa subiectul unor povesti, dar asta nu inseamna neaparat ca sunt adevarate.
Care a fost cea mai dificila scena pentru tine?
Nu stiu, pentru ca am fost deosebit de activ in acest film. Intreaga filmare m-a solicitat mult si rad pentru ca in realitate eu sunt mai batran decat personajul meu. Profita la maxim de conditia mea fizica. De fiecare data cand realizez o cascadorie in care ma rostogolesc, sar peste o masa sau in care sar cu doua arme in maini, rad, pentru ca, teoretic, ar trebui sa ma potolesc la varsta mea. Cred ca este cel mai activ film in care am jucat vreodata. Am facut multe filme de actiune clasice, dar acesta este cel mai dinamic dintre toate.