Dupa joaca din Kung Fu Panda, Po trece la lucruri serioase. Portia de lupta creste, adversarul e unul demn de luat in seama, iar succesul celor de la DreamWorks la box office pare iarasi asigurat.
O sa incep prin a va spune cel mai enervant lucru la KFP. DreamWorks a incasat cu primul film o suma neasteptata – undeva la 630 de milioane de dolari – majoritatea obtinuta inafara Americii, aici un rol major avandu-l radacina chinezeasca a animatiei, si asa cum a muls pana la capat si dincolo de el emblematicul capcaun verde Shrek in 4 filme de animatie, are de gand sa faca si cu ursuletul panda Po. Chiar la final, KFP 2 are o trimitere clara (nu e cazul sa va stric vizionarea spunand care anume) catre ceea ce ii asteapta pe privitori in urmatorul capitol al pandanebuniei. Ne asteapta deci cel putin un KFP 3, daca nu chiar si un KFP 4. Parca e prea mult, cineva sa sune la protectia animalelor!
Revenind insa la ultima creatie DreamWorks care urmeaza sa ruleze si in cinematografele de la noi, sunt foarte multe vesti bune. Daca primul film se baza mai mult pe scalabaielile animate si verbale ale lui
Jack Black in rolul alesului intamplator (dar nimic nu e intamplator!) in kung fu, in aceasta a doua parte scenaristii (aceeasi
Jonathan Aibel si
Glenn Bergertin) tin sa-si ia revansa cu un plot mult mai bine articulat. Pe scurt: inamicul a devenit
Shen, un paun interpretat de
Gary Oldman, ale carui inventivitate si rautate sunt intrecute doar de setea de putere. Shen vrea sa conduca intreaga China si are de partea sa o arma nou-nouta in fata careia cei cinci luptatori furiosi in frunte cu Po, chiar si ajutati de
Master Croc (vocea lui
JCVD) si
Master Ox, nu pot rezista. Scenaristii nu scapa din mana nici destinul personal al lui Po care ajunge in sfarsit sa realizeze ca nu se poate trage dintr-o gasca, fie ea si chinezeasca (wow, ce revelatie!). Firele narative se imbina simplu si eficient.
Animatia nu uita sa faca o plecaciune larga si simpatica catre Mama China. Muzica lui Hans Zimmer are accente oblice, trimterile la luptele din filmele wuxia sunt delicioase, simbolurile, legendele desenate in 2d, locatiile si culorile alese (spre exemplu senzationalul oras Gongmen) – toate ofera spectatorului accesul catre o lume fascinanta.
Fata de primul KFP, lucrurile iau acum o intorsatura ceva mai serioasa. Bataliile sunt mai aprige si ocupa un spatiu mai mare din film (din pacate unele scene au o viteza de derulare prea rapida pentru ochiul uman), iar pelicula nu se sfieste sa ofere si cateva momente mai intunecate – lucru care s-ar putea sa nu fie pe placul celor foarte mici. Desi l-a pierdut pe inteleptul
Oogway, KFP 2 nu-si pierde de tot replicile filozofice, ce bine!, dar centrul de (mare) greutate ramane acelasi mancacios energetic Po, care desi a mai exersat lectiile de kung fu, are nevoie disperata de o tehnica speciala cu care sa-l opreasca pe Shen.
Verdict: 3½/5
Pentru: anim-fani si familii cu baietei mai mari de 6 ani