marime text: Mareste fontul Micsoreaza fontul

Louis de Funès: omul cu 40 de expresii faciale pe minut, cele mai bune momente cu o legenda a comediei franceze

Pe 27 ianuarie de implinesc 30 de ani de la disparitia unei legende a comediei franceze - Louis de Funès. Renumit mai ales pentru grimasele si expresiile faciale exagerate, Louis de Funes a fost regele de box office al Frantei intre 1960-1970, atragand peste 150 de milioane de spectatori la filmele sale. Cine nu a vazut macar un film din seria „Jandarmilor” sau din trilogia „Fantomas”?

Louis de Funès: omul cu 40 de expresii faciale pe minut, cele mai bune momente cu o legenda a comediei franceze

Intreaga sa viata a fost o comedie spun francezii. Tatal sau, Carlos Luis de Funès de Galarza, si-a simulat moartea pentru a scapa de ruina. Louis de Funès, pe numele sau complet Louis Germain David de Funès de Galarza, s-a nascut in Courbevoie, o suburbie a Parisului, la 31 iulie 1914. Parintii sai, Carlos Luis de Funès de Galarza (de profesie avocat) si Leonor Soto Reguera, s-au mutat din Sevilla, Spania, in Franta in anul 1904.


Comerciant de smaralde sintetice, acesta a ajuns ruinat. Pentru a scapa de dezastru si-a simulat o sinucidere aruncandu-se in Sena. A disparut lasandu-si femeia "vaduva" si cei trei copii singuri. Dupa cativa ani Leonor afla ca traia in Venezuela, l-a readus in Franta unde a murit singur in 1943.
 


In anii '30 Louis de Funes canta la pian in barurile din Pigalle, cartierul cu cele mai in voga cabarete din Paris. Pianul a fost una dintre cele mai mari pasiuni ale marelui actor. Acesta a fost si motivul pentru care, in ciuda nemultumirii familiei sale, a renuntat la scoala. Nu avea studii de pian, insa avea o ureche muzicala foarte buna.


Nu a avut succes din prima incercare in lumea filmului. In 1946 are doar doua replici in a Tentation de Barbizon, de Jean Stelli, ajunge sa fie recunoscut in 1956 cu La traversée de Paris si nu cunoaste cu adevarat succesul decat in debutul anilor '60.
 


E demonstrat stiintific, e imposibil sa nu razi la filmele lui de Funès, glumesc francezii. Mai ales atunci cand acesta il imita pe Hitler sau ii ironizeaza pe englezi si americani.Filmul care l-a propulsat in atentia marelui public a fost  Jandarmul din Saint-Tropez. Rolul din acest film l-a interpretat cand avea varsta de 49 de ani. Ca filmele in care a jucat Louis au avut succes urias o dovedeste si faptul ca pana la lansarea productiei Titanic, in 1997, Marea hoinareala/ La grande vadrouille a fost pelicula cu cel mai mare succes de casa din Franta.


Numit de francezi „omul cu 40 de expresii faciale pe minut”, Funès a interpretat peste 130 de roluri in filme si 100 de roluri in teatru. Aceste filme s-au bucurat de un succes enorm in majoritatea tarilor Europei si in vestul Asiei timp de mai multi ani. Deosebit de iubit in Franta, Louis a fost votat cel mai popular actor francez intr-un sondaj de opinie din 1968. In privat era o persoana deosebit de timida si nu prea descurcareata cu banii.

 


Presa franceza a scris ca a fost traumatizat de ruina tatalui sau si ca era zgarcit cu banii. Isi platea taxiurile cu cecuri crezand ca valoare semnaturii sale ii va face pe soferi sa nu incaseze banii. La un an de la primul sau divort se insoara cu Jeanne-Augustine Barthélemy (1943) - nepoata lui Guy de Maupassant. Aceasta mostenise o parte dintr-un castel in Clermont (situat pe Valea Loarei si datat din secolul al XVII-lea. ) pe care cuplul il va cumpara in totalitate in 1967. Aici Louis de Funès a fost cultivator de trandafiri, o varietate primind chiar numele sau.

Spre sfarsitul carierei sale, de Funès a avut numeroase probleme medicale, cele mai grave dintre ele fiind acelea legate de inima. Medicii chiar au ajuns la concluzia ca problemele cardiace au fost cauzate de intensitatea rolurilor sale. Dupa ce a suferit un atac de cord la 27 ianuarie 1983, comicul moare la Nantes din cauza unei comotii cerebrale.

 

Le Grand restaurant (1966)

Le Petit baigneur (1968)


Oscar (1967)

La Folie des grandeurs (1971)

Le Gendarme en balade (1970)

Les Aventures de Rabbi Jacob (1973)

Fantômas (1964)

L'Homme-orchestre (1969)

Le Corniaud (1965)

La Grande vadrouille (1966)



Modifică setările cookies