Michael Moore recidiveaza in Capitalismul: o poveste de dragoste

Cazurile prezentate de el sunt dramatice dar nu surprind decat prin faptul ca iti pot schimba imaginea, in cazul in caremai aveai vreo imagine pozitiva despre S.U.A,despre cea mai democratica tara din lume. Documentarul nu prezinta lucruri surprinzatoare pentru ca sunt truisme pe care pana si intr-o mica tara europeana ca Romania se stiu. Nu e nimic surprinzator in a se afirma ca marile companii conduc lumea si totodata banii lumii. De asemenea acele exemple de „rasculare” ale americanilor impotriva capitalismului par in documentar atat de izolate si fara a avea un final cu adevarat fericit ci doar demonstrand ca se poate dar la un nivel atat de minor incat si in prezent ceea ce este prezentat in documentar se intampla in continuare in America. Desi este realizat in 2008 nimic nu s-a schimbat in America si nici nu se va schimba.

Mesajul pozitiv al documentarului este punctat spre final dar nu are o substanta viabila si atunci din sala de cinema pleci cu un gust amar: daca la ei e atat de rau atunci la noi, in Romania, la ce sa te mai astepti? O bila alba pentru doza mare de umor in care sunt prezentate toate aceste adevaruri crude despre capitalism. Acest umor - este adevaratca sarcastic pe alocuri si chiar de un cinism dureros cateodata, salveaza documentarul.

Capitalismul: o poveste de dragoste (Capitalism: A True Love Story) a fost recompansat la Festivalul de Film de la Venetia cu premiul Open Prize. Juriul, format din Paolo De Grandis (presedinte), Luana Zanella, Ferruccio Gard, Anna Caterina Bellati si Chang Tsong-zung, a declarat: "Dincolo de momentele de ironie alternate cu drama intensa, filmul denunta in mod curajos consecintele tragice pe care capitalismul le poate produce chiar si in cea mai bogata tara din lume, unde, in fiecare zi, 14.000 de oameni isi pierd slujbele, locuintele si asigurarile de sanatate".