Titlul filmului e mai destept decat eroul pe care-l intruchipeaza. Atmosfera intunecata e foarte reusita, dar actiunea se impiedica de mai multe ori, iar umorul iute si obraznic se potriveste mai bine pe gustul unui public matur.
Pe langa intrarea obisnuita in salile de cinema din tara, ParaNorman a deschis in Romania si cea de-a saptea editie a festivalului Anim’est. Filmul vine in reteta traditionala a celor de la studioul Laika, cei care au produs si Corpse Bride-ul lui Tim Burton si Coraline-ul lui Henry Selick. Vorbim de o animatie stop motion, concurenta mai putin pretentioasa tehnologic, dar interesanta ca efect a CGI-ului, de filmari tridimensionale si de o inclinatie aparte pentru taramuri iesite din comun. Aceasta ultima caracteristica nu e deloc de mirare avand in vedere ca scenaristul si co-regizorul lui ParaNorman, Chris Butler, a facut parte chiar din echipele care au lucrat la proiectele anterioare ale studioului.
Eroul nostru, Norman Babcock, se converseaza cu bunica lui in timp ce se uita la filme cu zombi. Parintii lui, surprinsi intr-un cadru ironic cu kilogramele lor in exces, nu au nicio problema cu ce vizioneaza la tv, in schimb nu se impaca prea usor cu discutiile sale cu bunica pentru ca ea… e trecuta de ceva vreme in lumea celor drepti. Si bunica e primul dintre personajele-fantoma cu care Norman se intretine amical. Lucru care desigur il aseaza in coltul ciudatului nu doar acasa, ci si la scoala unde devine tinta glumelor celorlalti.
Cateva personaje aluneca in stereotip. Tatal e neintelegator, sora are preocupari tipic adolescentine, golanasul se aseaza in opozitia clasica cu gasca de tocilari din scoala. Nimic nou sub soare sau mai bine spus nimic nou sub clar de luna pentru ca majoritatea actiunii din ParaNorman se petrece intr-o singura noapte. E noaptea in care, an de an, creaturile de pe taramul celalalt revin la viata, dar primul an in care Norman trebuie sa se achite de sarcinile familiale de care pana atunci s-a ocupat unchiul Prenderghast (vocea lui John Goodman), decedat si el! Avem deci personaje care dau ortul popii, zombii cu mersul leganat, fantome si o fetita-pseudo-vrajitoare-fantoma. Aceste masuri fantastice, intunecate si terifiante, de multe ori tratate intr-o cheie hazliu ironica il ridica pe ParaNorman la statutul de placere distractiva pentru amatorii genului horror. Filmul devine mai putin atractiv insa pentru cei mici care risca sa se aleaga cu multe nopti de dormit cu lumina aprinsa. In privinta mesajului educativ, el exista si e clasic: a fi diferit e de bine, intr-o zi, nu se stie care, vrei putea sa salvezi lumea. Iarasi insa pentru cei mici atmosfera tenebroasa s-ar putea sa fie atat de marcanta incat nici mesajul sa nu-si mai atinga tinta.
Pe cat de simpatic e tanarul Norman cand se spala pe dinti si se imagineaza vampir, pe atat de modest devine atunci cand trebuie sa actioneze. Cu exceptia finalului in care pune cap la cap doua trei lucruri, lui Norman i se tot intampla de-a lungul filmului sa ramana pasiv si nestiutor. Ok, o gasca de zombi se tine dupa el, dar personajele vii se misca dintr-o parte in alta fara habar. Nici nu prea au ce sa faca pentru ca povestea gandita e cat se poate de subtire. Iar asta nu poate fi compensat de oricat de multa atmosfera.
Verdict: 2½/5, acceptabil
Pentru: cei care vor sa sarbatoreasca Halloween-ul in avans