La o saptamana dupa ce a avut premiera “acasa” la New York, “Sex and the City” a ajuns, vineri seara, si in Bucuresti. Mai exact, la Cinema Pro, care a fost aproape neincapator pentru spectatorii care erau curiosi sa vada “Totul despre sex” in varianta “extinsa”. Si extinsa a fost, caci filmul dureaza doua ore si douazeci de minute.
A meritat filmul patru ani de asteptare
? Asta depinde, probabil, de ceea ce spera fiecare sa vada. In general, e greu ca un lungmetraj facut dupa un serial sa se ridice la inaltimea asteptarilor. Povestea pare prea subtire, personajele sunt scoase din “mediul” lor, iar in final ramai cu o senzatie de “ciorba reincalzita“.
Dupa sase sezoane vazute si ras-vazute, stiute aproape pe de rost (da, recunosc!), mai bine de doua ore de “Totul despre sex”, care, pentru prima data, nu erau un semi-maraton petrecut in sufrageria proprie, au parut...putin cam lungi. Actiunea se intinde pe parcursul a catorva luni bune, in timp ce serialul urmarea, pas cu pas, relatiile dintre personaje si le “condimenta” permanent cu obsesii si intrebari care mai de care mai ciudate. Asta nu inseamna ca filmul scoate cu clestele hohotele de ras, pentru ca e presarat cu destule faze haioase. Ceea ce te face sa te intrebi ce anume vroia Sarah Jessica Parker sa spuna, in ultimele doua luni, prin faptul ca “spectatorii vor fi socati de seriozitatea filmului.”
Vestea buna e ca cele patru personaje isi pastreaza, si in varianta pentru marele ecran, umorul si ”dementele”. Carrie este la fel de obsedata de pantofi si moda, Charlotte a ramas la fel de romantica, iar Miranda si-a pastrat cinismul. Samantha...chiar si la 50 de ani, e aceeasi Samantha, cu aceleasi „commitment issues”. Vestea si mai buna este ca, in ciuda zvonurilor, toate personajele principale raman in viata pana la sfarsitul filmului.
Patru personaje indragite, umor, ceva romantism, un final previzibil, una peste alta, un film numai bun de vazut intr-o seara de vara. Cel mai bine, intr-o singura seara.