Hollywood-ul continua sa faca remake-uri dupa filme consacrate, adulate de fani si care au scris istorie. Putine dintre remake-uri reusesc sa se ridice la inaltimea celor originale. RoboCop din 2014, in regia lui Jose Padilha nu este nici bun, nici rau, doar ca in anumite momente stai si te intrebi daca era necesara reinvierea justitiarului viitorului.
RoboCop se lansa pentru prima data pe marile ecrane in 1987. Filmul regizat de Paul Verhoeven avea sa devina un reper important in cinematografie, dar si extrem de popular in randul cinefililor. Publicul l-a indragit imediat pentru elemente de satira si ironie adusa autoritatilor, dar si pentru ideea interesanta de a pune un om intr-o masinarie. Sigur, din peisaj nu lipsea nici violenta.
Coruptia, violenta, lacomia, distopia, capitalismul si puterea media sunt ideile pe care publicul le-a iubit la acest film, in care RoboCop era jucat de Peter Weller.
Dupa 27 de ani, RoboCop se intoarce, in viziunea regizorului brazilian Jose Padilha, aclamat si premiat pentru Elite Squad. Noul erou este actorul suedez Joel Kinnaman, acum aflat pe val la Hollywood. Distributia este intregita de nume grele ca Gary Oldman, Michael Keaton si Samuel L. Jackson.
Noua poveste este plasata in Detroit intr-un viitor apropiat cand Alex Murphy (Joel Kinnaman) un politist ucis la datorie este transformat in cyborg super-uman si trimis pe strazi pentru a pune capat crimelor care au atins cote alarmante. Acesta devine insa torturat de trecutul sau si porneste sa se razbune pe cei care l-au ucis.
Joel Kinnaman se descurca onorabil, iar filmul este muuult ridicat de distributia impresionanta. Prima ora din film functioneaza ca la carte: are atmosfera distopica, face referire la modul in care se schimba societate odata cu evolutia tehnologiei, arata ce se intampla cand soldatii sunt inlocuiti cu roboti si evident, accentueaza ideea lacomiei corporatiilor. Cadrele sunt foarte bine filmate, cu un montaj deosebit si aici se vede talentul regizorului brazilian.
Problema acestui film este partea a doua, in care trebuie cumva sa rezolve premisele impuse in prima ora.Padilha incearca sa evolueze povestea, transformand-o intr-una a razboiului dronelor si a intereselor guvernului american. De fapt, simti ca te uiti la 2 filme in unul: il ai pe RoboCop si ai un film despre inlocuirea soldatilor cu robotilor. Ceea ce nu este un lucru rau, dar finalizarea lasa de dorit.
Practic, realizatorii au inlocuit elementele de satira politica, au adus o distributie mult mai buna, au inclus mai multe scene de violenta si au adus un alt final.
Remake-urile vor suferi intotdeauna comparatia cu originalul, de aceea cineastii si producatorii trebuie sa aduca ceva nou, care sa-l convinga pe spectator ca filmul lor isi merita banii. Altfel se vor simti tradati si inselati. Noul RoboCop sta bine la capitolul actiune si scene de actiune, iar unele dintre ele te fac sa te simti intr-un joc video. Costumul lui RoboCop arata genial in versiunea neagra, la fel si motorul lui. Dar cam cu asta ramai din el. Din pacate, nu-l poate intrece pe cel original.
Ca de obicei, se apeleaza la factorul emotional si este scoasa in fata relatia dintre Alex Murphy, politistul devenit RoboCop si familia acestuia. Si iarasi, este atat de uzata, plina de clisee, incat nu poti decat sa dai ochii peste cap si sa astepti sa se termine.
RoboCop nu este neaparat un film prost, dar nu iti lasa nici un sentiment la final. Sigur, razi la scenele in care Samuel L. Jackson face propaganda la televizor pentru robotii viitorului, dar spre final si asta pare tras de par si vrei sa se incheie.
Deja cand RoboCop rosteste celebra replica "Dead or alive, you're coming with me", deja ti-ai pierdut interesul si simti ca ai asteptat prea mult un film care nu aduce nimic nou.
Verdict: 7/10, merge de distractie
Actorul de la Hollywood vine des în România, unde și-a făcut și prieteni, iar acum se află din nou aici, cu un alt proiect.