That's My Boy: pacatosul Adam Sandler

   In Jack and Jill Adam Sandler s-a afundat adanc in dezolant.  Dublul rol si scenariul de la pelicula din 2011 au fost huiduite sever de critica de film, iar pelicula a strans un record negativ de 10 premii Razzie (si sunt 10 cu totul!). Totusi incasarile la nivel mondial ale lui Jack and Jill – 150 de milioane de dolari la un buget de 80, inclusiv numarul de spectatori in Romania – 83 de mii, mai mare decat la sequel-ul lui Ghost Rider sau la hiperpromovatul Battleship, sunt dovada vie ca publicul e dispus sa-i acorde credit comediantului american. Intrebarea e pana cand? 

   That’s My Boy nu rezolva din problemele lui Sandler. Actorul imbatraneste si se rotunjeste vizibil, dar nu-si schimba naravul. Joaca in continuare acelasi barbat-pierdut-in-adolescenta si aluneca din ce in ce mai des in directia unor exagerari caricaturale. Tot aerul proaspat adus de regizorul Sean Anders (Sex Drive) si scenaristul David Caspe (Happy Endings) se duce de rapa pentru ca pe Sandler nu-l poate tine nimeni in frau. E atata vulgaritate si badaranie ingrosata in Donny, personajul lui Sandler, incat nu prea mai ai cu ce relationa. Bufonul excesiv de cretin si teribil de scarbos e lipsit nu doar de farmec, ci si de suflet. Vocea intentionat ascutita si accentele nu-l ajuta cu nimic. 

   Sandler/Donny e un adult ratat si un tata renegat. Are in permanenta o bere in mana, de cateva ori e chiar amuzant cu asta, si duce in spate un sac de gunoi menajer in care-si tine lucrurile. Afla ca il paste puscaria pentru o datorie la Fisc si, cam in acelasi timp, ca fiul lui se insoara. V-ati prins, da? Urmeaza sa-i dea nunta peste cap.

   Relatia tata-fiu, atat de draga lui Sandler din Big Daddy, se inspira aici din cazul celebru in America din 1996 cand profesoara Mary Kay Letourneau a recunoscut o relatie de lunga durata cu elevul ei, Vilii Fualaau. Perspectiva din That’s My Boy e una comic masculina: Donny, in adolescenta sa timpurie, a indeplinit visul oricarui barbat si s-a iubit cu cea mai hot profa din scoala. Rezultatul? 30 de ani de puscarie pentru ea si un nou-nascut pe capul lui. Filmul debuteaza cu cateva momente pline de energie datate 1984, iar apoi ne aduce in prezentul dezolant al lui Donny.

   Cateva spatii goale sunt umplute pe parcurs: Donny l-a botezat pe micut Han Solo si l-a indopat cu dulciuri aducandu-l la stadiul de obez. La 18 ani fiul si-a luat zborul din cuib, s-a rebotezat Todd, a slabit, si-a gasit un job banos si pe fata visurilor. Ce-i drept insa a ramas in esenta un pampalau care duce dupa el o a doua pereche de lenjerie intima de frica unor… accidente nefericite. Reintalnirea tata-fiu e deci inevitabila si necesara. Si in ciuda sabotajelor lui Sandler, comunicarea Donny-Todd reuseste in cateva randuri sa functioneaze. Meritele sunt in primul rand ale interpretului lui Todd, actorul Andy Samberg, SNL-ist ca Sandler la origine si o prezenta cat se poate de naturala in That’s My Boy.

   Trecand peste toate scaparile inerente unei povesti marca Happy Madison, tocmai la final, That’s My Boy zgarie maxim mintea spectatorului. Incerc sa ocolesc spoilerul si va spun doar ca are legatura cu vesnica conditie jenanta a femeii in genul asta de filme. 

   Umorul nu trece, de la un capat la altul, de nivelul bazinului. Plin de injuraturi, masturbari cu nuante gerontofile si urinat in public. Daca toate astea sunt o chestie de gust, dati-mi macar voie sa nu ma amuz atunci cand unul din petrecaretii matoliti a la Hangover ajunge sa traga cu pusca spre oamenii dintr-un restaurant. Chiar nu vad nicio gluma in asa ceva. 

   In momentele sale cele mai bune That’s My Boy il gazduieste in extenso pe Vanilla Ice. Rapper-ul alb e autoironic si se descurca binisor. In momentele sale cele mai triste That’s My Boy foloseste “Wassup”-ul popularizat acum nu-stiu-cati ani de o serie de reclame tv si pare sa-si fi gresit deceniul de lansare. 

   Verdict: 2/5, modest

   Pentru: cei care refuza sa-si piarda increderea in Adam Sandler

   PS. Daca Jack and Jill il avea pe Al Pacino, in That’s My Boy prezenta cu staif vine din partea lui Susan Sarandon in rolul profesoarei incarcerate ce nu se da la o parte de la un window fucking (asa am botezat eu sexul mimat cu degetele lipite de o parte si alta a sticlei de la vorbitor).