The Campaign: gogoasa cinematografica

   America se agita strasnic la ea acasa. Conventiile politice nationale au devenite spectacole de entertainment si banii grei stransi de la donatori sunt cheltuiti pentru defaimarea cu orice chip a opozantilor. In noiembrie Casa Alba va primi un nou locatar sau se va procopsi cu acelasi chirias pentru un nou contract de 4 ani. Intre timp oamenii de rand si-au cam pierdut increderea in cele doua partide traditionale americane. Romanii nu se lasa mai prejos. Au parte de suspendari si interimate, de caramboluri politice si convulsii in piata publica. Si la noi alegerile parlamentare bat la usa. O satira politica acida s-ar potrivi manusa.  The Campaign vrea sa fie asta, dar nu poate. E moale, nu-si gaseste formula, paseste fara vlaga si ii lipseste un mesaj coerent.  

   Will Ferrell il interpreteaza pe Cam Brady, politicianul pur sange. Traduceti asta cu mincinos, afemeiat si fundul. Pentru acest rol Ferrell a renuntat la personajul Evan din The Watch preluat de Vince Vaughn. Alegerea lui Ferrell a fost in esenta corecta. Evan era tipul echilibrat in gasca excentrica. Pentru Ferrell ar fi fost o cusca. Cam Brady in schimb ii permite sa marseze pe o nota vulgara. E maestrul incontestabil al trash talk-ului si are o obsesie extrema pentru look-ul sau, leita cu cea pe care o facea intr-un alt rol al sau - Ron Burgundy din Anchorman. Totusi, fata de ce ne obisnuise Ferrell, e evident ca regizorul Jay Roach (seria Austin Powers) il tine in frau. O idee deloc rea daca scenariul semnat de Chris Henchy si Shawn Harwell ar fi fost cu adevarat ofertant. Avand insa in vedere materialul Ferrell merita lasat sa preia controlul total. Poate The Campaign ar fi fost mai amuzant. 

   Rivalul politic al lui Cam vine sub forma tantalaului care nu e in stare sa deschida o usa si se scapa in pantaloni, Marty Huggins. Mogulii Motch, aparitiile cuminti ale lui Dan Akroyd si John Lithgow, il imping in lupta din postura de neica nimeni, dar ii ofera in ajutor un sef de campanie cu manifestari de asasin platit interpretat de Dylan McDermott si un buget gros care sa-i asigure expunere mediatica. In tabara lui Cam seful de campanie e un Jason Sudeikis pus pe modul bland si de treaba. Daca Ferrell arata, se misca si vorbeste in reteta lui tipica, Galifianakis (Hangover) vine cu cateva noutati - mustata, burtica si un aer familist-batranicios. 

   "Welcome to the fucking show" suna promisunea stralucitoare a lui The Campaign. Loviturile lui insa, inclusiv cele sub centura, sunt obosite. Aceleasi obsesii americane – comunistii, talibanii si chinezii – sunt tratate cat se poate de banal. Parte din trimteri raman inaccesibile spectatorului roman – cati stiu cine e Katie Couric sau gnomul de la Travelocity?, alte cateva parca sunt inspirate chiar de pe meleagurile noastre – vezi pumnul aplicat unui bebelus sau o exemplificare pentru expresia “nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara”. De cate ori ramane fara gloante politice – si se intampla destul de des – The Campaign fuge in directia usoara si umple spatiul cu sex si injuraturi. Singura reusita notabila o are atunci cand puncteaza indraznet nu doar stupiditatea alesilor, ci si prostia alegatorilor. 

   In schimb pelicula nu loveste suficient tocmai in tinta sa anuntata: in politicieni. Ba chiar gaseste de cuviinta sa-i salveze. Finalul miroase urat, urat de tot. Politicienii se dovedesc pe ultima turnanta niste idealisti (de azi sau de prin clasa a patra) pervertiti de interesele lobby-istilor si valizele cu bani corporatiste. Pe bune? Nu, multumesc. Prefer Veep de o suta de ori.

   Verdict: 2/5, modest

   Pentru: aspiranti intr- o ureche la carnetul de partid