In locul umorului lui Arnold, creaturilor mutante si indraznelii sangeros-sexuale din pelicula originala, noul Total Recall pune in loc doar o zbenguiala permanenta. Foarte zgomotoasa si prea cuminte.
Originalul semnat Paul Verhoeven, cu Arnold Schwarzenegger in rol de dublu agent secret cu franturi de memorie aduse la suprafata de o vizita la Total Recall si cu Sharon Stone in rol de falsa sotie, momeala sexuala si luptatoare pana la momentul cand isi ia un glont in cap pe post de sentinta de divort, ruleaza inca bine mersi pe posturile romanesti de televiziune. Semn ca publicul inca il mai apreciaza, chiar daca au trecut mai bine de 20 de ani de la aparitia lui. Comparatia noului Total Recall cu vechiul este inevitabila.
Imaginile ce compun o lume a viitorului avantajeaza evident pelicula din 2012. Regizorul Len Wiseman (seria Underwold) are de partea sa tot avansul oferit de tehnologie, fonduri suficiente si un fler bun pentru atmosfera necesara filmului. Colonia, unul din cele doua taramuri din film, e un amestec de simboluri asiatice pe vreme ploioasa si o inghesuiala de neoane si oameni pe mai multe niveluri de inaltime. Vizual, noul Total Recall in are pe vino-ncoa. Dincolo de acest punct, nu indrazneste nicaieri.
Poveste se muta aici de la un capat in celalalt al Pamantului in locul trecerii de pe Pamant pe Marte din filmul original. In 1990 omenirea inca visa sa colonizeze alta planeta, astazi tresare din spaima in spaima ca va ramane fara singurul loc caruia ii poate spune casa. Aceasta resetare e justa, se branseaza corect la realitatile si irealitatile pe care le traim. Ba chiar noul Total Recall contine germenii unei alegorii la moda – cei 1% versus restul. Din pacate insa nu se creioneaza nicaieri vreun element pe care mintea spectatorului sa-l rumege la iesirea din cinematograf. N-am nici cea mai mica indoiala ca un scenarist precum Kurt Wimmer, omul care a scris povestea din Equilibrium, putea face mai mult in acest sens. Doar ca distopiile au ajuns apanajul celor pasionati de lectura, iar producatorii noului Recall au in cap un singur lucru: o avalansa continua de urmariri, impuscaturi si explozii. Si asta in granitele unui certificat de buna purtare PG-13.
Din deficitul sau de atentie si hiperactivitate filmului ajung sa-i lipseasca minimele momente cu acei oameni care merita (sau nu?) salvati. Mutantii din filmul lui Verhoeven nu-si mai gasesc locul aici, ok, dar Wiseman uita sa ne arate pentru cine se da batalia. Pentru cateva figuri nediferentiate ce privesc monitoarele gigantice din Colonie? E enervant de putin, iar noului Total Recall ii lipseste orice nuanta emotionala. Vrea doar sa profite de fanii peliculei anterioare.
Lui Colin Farrell nu poti sa-i reprosezi multe, e un Doug Quaid/Hauser credibil, doar ca n-are expresivitatea lui Arnold. Insa ghinionul lui Farrell la box office – Total Recall a cam dat chix la incasari – incepe sa devina proverbial. Jessica Biel e o prezenta stearsa, nici macar cand forteaza printre dinti un “bitch” nu reuseste sa iasa in evidenta. In schimb Kate Beckinsale (sotia regizorului) isi ridica personajul. Desi scenariul nu-i ofera momentele intime pe care le-a avut Stone, Beckinsale reuseste sa danseze printre gloante. Ce-i drept are si experienta personajului Selenei.
In timp ce pelicula din 1990 a rezistat foarte bine testului timpului, verdictul pentru noul Total Recall se anunta mai degraba nefericit. Tehnologia a facut un salt urias inainte, creativitatea si curajul un pas mare inapoi.
Verdict: 2/5, modest
Pentru: cei care prefera un joc video unui film