Al patrulea film al seriei si primul dintre ele livrat audientei in trei dimensiuni renunta instantaneu la constructia unei povesti, la personaje sau dialoguri si se preda cuminte in fata unui volum serios de impuscaturi sangeroase.
Ca si producatorii lui Resident Evil, care promoveaza zilele acestea din plin aparitia in toamna a celui de-al cincelea film al seriei cu Milla Jovovich, oamenii din spatele trilogiei Underworld au simtit miros de sange, pardon de bani, atunci cand noul val 3D a izbit piata cinematografica la finalul lui 2009. Asa ca iata-ne la inceputul lui 2012 cu al patrulea film Underworld cu aceeasi Kate Beckinsale, ma rog o varianta mai computerizata a ei pentru ca eroina trebuie sa ramana infricosatoare si cool indiferent de varsta, in rolul eroinei Selene.
Vestea buna e ca pentru Underworld: Awakening nu e nevoie sa vedeti niciunul din filmele anterioare. Sta in picioare de unul singur. Vestea proasta e ca nu prea sunt motive sa va inghesuiti sa-l vedeti oricum. Sunt cateva coregrafii de actiune decente, o transformare din om in lycan si inapoi in om meritorie si cateva treceri intre scene facute cu multa abilitate. O fi fost mana lui Bjorn Stein sau a lui Mans Marlind? Ambii suedezi sunt creditati ca regizori ai lui filmului.
Dar acestea sunt doar cateva detalii care nu schimba impresia generala, una care lasa serios de dorit. Nu suntem in cinematografie, ci intr-un shooter cu un pustan la butoane. Selene e visul dintr-o camera murdara de adolescent in care abia mai intra un pic de lumina pe fereastra. Invincibila, imbracata in negru mulat de sus pana jos, Selene se plimba prin ploaie si intuneric, prin tot felul de decoruri saracacioase, impartind in stanga si in dreapta portii generoase de cartuse, lame ascutite si lovituri violente.
Cgi-ul nu convinge in totalitate, mie inceputul filmului mi-a adus aminte de nefericitul Ultraviolet, iar povestea este inghesuita cu forta in primul sfert de ora pe post de introducere. Aflam ca acel “si au trait fericiti pana la adanci batraneti” cu Selene si Michael nu s-a mai petrecut fiindca oamenii au descoperit prezenta vampirilor si varcolacilor si s-au decis sa treaca la o purificare (suna a X-Men) filmata in stil mockumentary cu nitrat de argint si ultraviolete. Iar dupa 12 ani de criogenie Selene se trezeste la viata. Are un copil - prodigiosul viitor salvator al lumii – si un rival de temut in savantul dereglat care se viseaza stapan peste… Nu e foarte clar peste ce, pentru ca oamenii sunt cvasiabsenti din Underworld: Awakening. In rest: cantitati din ce in ce mai mari de sange si sticla care ajung, gratie tehnologiei, din ce in ce mai aproape de retina spectatorului. De aici si avertismentul IM, interzis minorilor, cu care filmul incepe. Finalul deschis nu le da scenaristilor batai de cap pentru o eventuala si sperata continuare… Inca una.
Verdict: 2/5, modest
Pentru: amatori de shootere