Friends with Kids: superprogresisti in regres

   Jennifer Westfeldt e la al treilea experiment cinematografic cu tema relationala. Dupa ce in Kissing Jessica Stein se afla in cautarea barbatului ideal si descoperea…  alta femeie, iar in Ira & Abby se marita cu ochii inchisi pentru ca sa traiasca apoi in haos,  a venit vremea lui Friends with Kids unde misiunea ei alaturi de cel mai bun amic devine… Skip the wedding and the divorce, fuck one time and have a kid. 

   Ca doi tineri devin fuck buddies ca sa evite caderile si recaderile amarui amoroase – asa cum s-a vazut recent in Friends with Benefits – nu e nici ilogic, nici neasteptat. Tine de varsta si de lipsa responsabilitatilor. Dar ca doi adulti sa faca un copil fara sa-si puna intrebari legate de cum vor sta lucrurile mai tarziu e strigator la cer si aberant. Pornind la drum din acest punct imposibil, filmul abandoneaza repede “copilul” si orice este legat de el concentrandu-se doar pe parintii care isi vor gasi pana la urma drumul unul catre celalalt. Adica pana si superprogresistii dispusi la experimente cad in capcana cliseului romantic. Halal superprogres! 

   Lipsa de autenticitate a peliculei, venita din faptul ca Joe (asa l-au botezat pe micut) nu pare sa le modifice nici macar un milimetru stilul de viata, e intarita si de aparenta bula in care parintii isi duc existenta. Nimic nu ii streseaza, nimeni nu-i deranjeaza. E o pseudointimitate care confuzeaza si inevitabil conduce la un sunet fals. Intrebati orice parinte de pe lumea asta.

   Altfel, Friends with Kids e deopotriva schematic si moale. Sare cu totul peste cele 9 luni de sarcina, se arunca apoi in timp pana cand Joe ajunge spre 4 ani, dar nu pare sa-si gaseasca nicaieri starea necesara penduland intre accentele initiale fad comice, aparente dramatice pe parcurs si o fundatura cliseu la final. Nu lipsesc cu totul observatiile cu greutate despre viata de cuplu, dar ele sunt inecate intr-o abundenta de poante sexuale rasuflate si momente exagerate. 

   Jumatate din distributia filmului e asigurata de aceiasi actori ca la succesul de casa si critica Bridesmaids. Pe partea feminina Kristen Wiig si Maya Rudolph, pe cea masculina Chris O’Dowd si Jon Hamm. Cei patru, performand rezonabil, formeaza doua cupluri traditionale menite sa adanceasca scepticismul eroilor nostri vizavi de posibilitatea unei familii fericite. Insa tocmai eroii, Adam Scott si Jennifer Westfeldt, nu au credibilitate romantica. Ea e genul usor sclifosit, cu aparenta de sange albastru, el e pe sablonul golanasului de Manhattan. Fiecare convingator in pielea lui, impreuna insa greu de inghitit ca si cuplu. Scena dezarmanta de final pune capac. Multe lacrimi, moment culminant romantic, o imbratisare fierbinte si replica: Let me fuck the shit out of you. Pe fundal o piesa dulce armonioasa. Un aftertaste mai rau nici ca se putea.

   Verdict: 1½/5, slab

   Pentru: cei care se lasa pacaliti de trailer