12 Years a Slave, cel mai sfasietor film de la Oscar: povestea reala a negrului liber transformat in sclav de care istoria a uitat, de ce este favorit la marele trofeu filmul lui Steve McQueen

Inca de la premiera din Toronto, 12 Years a Slave a fost considerat favorit la Oscar. La primele vizionari, cinefilii au iesit plangand din sala, unii l-au numit imediat o capodopera, iar altii au fost cutremurati de scenele violente si dure. Nu e de mirare ca a primit 9 nominalizari la Oscar.

12 Years a Slave este un film bazat pe memoriile care au expus publicului american din secolul 19 mecanismele sclavagismului, o poveste fascinanta si emotionanta a omului de familie new-yorkez Solomon Northup (Chiwetel Ejiofor), despre rapirea sa neasteptata, vremurile grele traite pe plantatiile de sclavi din Louisiana... si despre incercarea sa neistovita de a se intoarce acasa la familia lui.

Povestea reala a lui Northup, omul care isi pierde libertatea, este presarata de momente transcendentale de frumusete, bunatate si amintiri ale legaturilor interumane. Un muzician si mester realizat, cu sotie si copii in Saratoga Springs, statul New York, Northup se gaseste intr-o situatie cutremuratoare: drogat, cu documentele furate, incatusat si vandut unui comerciant de sclavi nemilos pe nume Freeman (Paul Giamatti). Este transportat in Louisiana, unde soarta sa e la mana unor proprietari de plantatie precum William Ford (Benedict Cumberbatch) si Edwin Epps (Michael Fassbender), care il schimba pe Solomon in feluri diferite.
   

McQueen, care nu este un novice in ecranizarea povestilor intense si ravasitoare, impresionand si cu filmele Hunger sau Shame, si-a imaginat filmul 12 Ani de Sclavie inca dinainte sa citeasca romanul. Stia ca vrea sa exploreze trecutul sclavagist al Americii intr-un mod inedit: din perspectiva unui om care cunoaste binecuvantarea libertatii si nedreptatea robiei. McQueen stia ca unii sclavi din sud au fost rapiti din statele nordice, dar abia mai tarziu a aflat ca s-a scris un roman de memorii despre aceasta experienta.

McQueen i-a impartasit ideea sotiei lui, Bianca, iar ea a fost cea care a descoperit memoriile lui Solomon Northup, o carte care odata zguduise societatea americana, dar care isi pierduse faima si cititorii. „Sotia mea a descoperit cartea si, de cand am inceput s-o citesc, n-am putut s-o las din mana. Eram fascinat si uluit de aceasta poveste incredibila a acestui om, asemanator lui Pinocchio sau unor personaje din povestile fratilor Grimm, care sunt instrainati
de viata lor si purtati printr-un tunel intunecos si alunecos, la capatul caruia exista, totusi, o lumina.” - spune McQueen.
   

Ca multi altii inaintea lui, McQueen a descoperit ca Northup este un bun observator si unul dintre putinii care a putut, la vremea aia, sa descrie lumii sclavia din interior. Povestea lui Northup, cu toate ca este socanta, transmite si un sentiment de curaj fizic si moral. Cititorul devine martor si se confrunta cu intrebarea pe care literatura, in maretia ei, o ridica: Tu ce ai fi facut?

Anul 2013 marcheaza 160 de ani de la eliberarea lui Northup, iar McQueen a considerat ca povestea lui trebuie spusa acum. „Povestea asta are o relevanta mai mare decat orice am citit sau am vazut in ultima vreme.” - spune regizorul. „Nu-mi venea sa cred ca nu stiam de existenta acestei carti. Cum era posibil? Majoritatea americanilor pe care i-am intrebat nu stiau de ea. Mi se pare o carte la fel de importanta pentru istoria Americii precum este Jurnalul Annei Frank pentru istoria europeana - o istorisire remarcabila a unui om despre confruntarea sa cu inumanul. Toata lumea crede ca stie cam tot ce e de stiut despre aceasta perioada din istoria americana. Dar cred ca multe aspecte ale acestei povesti o sa-i surprinda pe oameni, asa cum m-au surprins pe mine. Am simtit ca este o onoare si un privilegiu sa transpun aceasta poveste pe marele ecran si s-o plasez in vizorul publicului.”
   

In filmele sale, McQueen juxtapune scene intense, emotionale, cu frumusetea formala si decorativa a unor picturi, iar aceasta poveste i-a oferit sansa de a se intrece pe sine in stilul sau unic vizual si, totodata, sa-si aprofundeze talentul de povestitor. Pana la urma, povestea 12 Ani de Sclavie l-a inspirat pe McQueen, o poveste cutremuratoare spusa cu demnitate si ambitie inaltatoare. „Este, in cele din urma, o poveste despre familie si despre speranta de a te intoarce la cei dragi.” - rezuma regizorul.

„Este o poveste extraordinara si emotionanta. Si ne-a oferit perspectiva pe care o urmaream: o perioada din trecutul indepartat care sa ne permita sa intelegem si sa investigam ce insemna sclavia si sa traiesti ca sclav zi de zi.” - spune producatoarea Dede Gardner.

In 1853, cartea „12 ani de sclavie”, o istorisire a lui Solomon Northup a 12 ani de captivitate si robie pe cateva plantatii din Louisiana, a fost un bestseller . Cartea se adresa cititorilor din mai multe perspective. Deschidea un capitol, care fusese inchis, despre viata zilnica de sclav, dezvaluind ce insemna sa apartii unui stapan, fie el nemilos sau aparent binevoitor. De asemenea, descrie impactul emotional, moral si spiritual pe care l-a avut sclavia, asa zisa „institutie peculiara”, asupra oamenilor de toate soiurile, de la sclavi, care proveneau din familii diverse, pana la proprietarii de plantatii. Dar in special, cartea vorbeste spiritului uman indestructibil.
   

Scrisa la un dupa ce Northup si-a recapatat libertatea si cu noua ani inaintea Razboiului Civil, cartea a influentat dezbaterea nationala despre viitorul sclaviei si a contestat afirmatiile mincinoase idilice ale proprietarilor de sclavi. Northup insusi a spus ca, impartasindu-si povestea si prezentand marea diversitate de tipuri de oameni din cadrul sistemului de plantatie, era „hotarat sa prezinte institutia sclaviei asa cum am vazut-o si cum am trait-o.” Pe multi i-a emotionat nu numai curajul lui de a explica ce i s-a intamplat, dar si de a oferi detalii.
   

Regizorul Steve McQueen si-a dorit ca povestea sa fie accesibila oamenilor secolului 21 si sa-l prezinte pe Northup asa cum se cuvine, ca pe o personalitate inaltatoare, care inspira la maretie. „Este o poveste universala si atemporala.” - spune McQueen. „Priviti in jur si veti remarca repercusiunile sclavagismului. Efectele nu s-au stins cu totul. Urmarind povestea lui Northup, putem sa analizam si sa ne amintim ce s-a intamplat si de ce si cum se reflecta in prezent faptele trecutului. Este o poveste cu semnificatie si relevanta, pentru ca fiecare dintre noi este Solomon Northup. Pe masura ce povestea se desfasoara, te pui in locul lui Solomon.

Producatoarea Dede Gardner vorbeste despre entuziasmul companiei de a se aventura intr-un teritoriu cinematic nou. „Nu s-a mai realizat un film care sa parcurga o perioada suficient de indelungata incat sa ne permita sa intelegem sclavagismul ca sursa primara de comert timp de cateva decenii in sudul Americii.” - spune Gardner. „Cartea expune o poveste extraordinara, emotionanta, care ofera o perspectiva reala asupra vietii de sclav si a sclavagismului.”
   

„Cred ca multi dintre noi avem o imagine unidimensionala asupra sclavagismului, dar povestea asta confera istoriei o textura personala, datorita careia putem sa privim trecutul din mai multe perspective.” - adauga Bill Pohlad, de la River Road Productions. „Iar la asta se adauga viziunea cu totul unica a lui Steve. El da viata unei experiente intime pe ecran, de asta filmul are o forta si profunzime coplesitoare.”
   

Producatorii au vazut de la inceput ca abordarea lui McQueen va fi deosebita. „Steve avea de la inceput o viziune clara asupra aspectelor emotionale ale filmului.” - explica producatorul Jeremy Kleiner. „De exemplu, a vrut ca publicul sa inteleaga ca simplul fapt de a scrie o scrisoare poate trasa granita dintre viata si moarte. Astazi scriem e-mailuri, dar in lumea lui Solomon simpla incercare de a strange cele necesare pentru a scrie o scrisoare era o actiune riscanta. Era important pentru Steve sa transmita asta, iar nevoia lui de a comunica a devenit scena de inceput a filmului.”
   

Kleiner considera ca valoarea universala a filmului se datoreaza faptului ca acesta dezvaluie multe fatete ale comportamentului uman. „Fiecare personaj pe care il intalneste Solomon intruchipeaza o fateta din spectrul conditiei umane. Exista bunavointa. Exista zbateri interioare si cruzime. Si exista iubire. Iar, la Solomon, exista refuzul de a se lasa prada greutatilor.”
 

Steve McQueen readuce la viata o lume disparuta in 12 Ani de Sclavie, in stilu-i propriu visceral si direct. „Nu sunt retinut in a reda adevarul. Am vrut sa descriu cu acuratete tot ceea ce a vazut si a trait Solomon.” - spune regizorul.

Datorita realismul filmului, publicul trece printr-o experienta senzoriala vazand plantatiile din Louisiana - peisajul, sunetele si mirosurile, caldura necrutatoare, roiurile de insecte, natura salbatica, mlastinile imbacsite si noptile lungi si intunecate in colibele sclavilor. Asemenea lui Northup, McQueen a prezentat nu numai brutalitatea vietii de sclav, dar si comunitatile pe care aceasta le-a nascut, care sunt bazate pe supravietuire, si legaturile stranse intre prieteni. McQueen i-a invaluit in aceasta lume pe membrii distributiei si echipajului tehnic.
   

Au filmat timp de 35 de zile la plantatia Felicity din Vacherie, Lousiana, care se invecineaza cu plantatia pe care Northup a fost inrobit. Aici, dl McQueen a alcatuit o echipa din care fac parte directorul de imagine Sean Bobbitt, care a lucrat cu McQueen la ambele filme anterioare ale regizorului, scenograful Adam Stockhausen, care de curand a creat taramul inchipuit al copilariei din Aventuri Sub Clar de Luna, si designerul de costume nominalizat de cinci ori la premiul Oscar, Patricia Norris.
   

Bobbitt ne tine aproape de Solomon si experientele sale, fie prin cadre stranse, fie prin cadre lungi, continue, care permit publicului sa fie ca o musca pe perete in situatiile cele mai socante. „Filmul are un ritm destul de alert, dar ne-am folosit de camera sa redam tensiunea.” - spune McQueen.
   

Bobbitt stia ca subiectul filmului este incarcat si tarat vizual. El si McQueen au vrut sa se distanteze de tipare ca sa spuna povestea asta. Astfel, Bobbitt spune ca imaginea filmului a fost influentata mai degraba de pictura decat de cinematografie. Ca si actorii, Bobbitt a trebuit sa redea scenele infioratoare ale biciuirii lui Patsey si incercarii de a-l linsa pe Northup intr-o maniera sincera.
   

„Scena linsajului mi se pare centrala filmului, pentru ca acela este momentul in care publicul este fortat sa accepte ca Solomon a devenit un bun care poate fi vandut si folosit, ca orice proprietate.” - spune Bobbitt. „Camera trebuie sa fie cat mai aproape de acest eveniment socant, din care Northup nu poate sa scape. La inceput, eu si Steve am discutat indelung despre aceasta scena si despre cum vom reda trecerea timpului si faptul ca viata lui atarna de un fir de ata timp de cateva pre de agonie. Am filmat mai multe cadre, ca sa transmitem toate aceste idei.”
   

Scena biciuirii lui Patsey, insa, este un singur cadru continuu, filmat de Bobbitt insusi, care lucrand ca jurnalist de razboi, tine publicul captiv ca pe participantii la un eveniment teribil. „Este o scena importanta, care dezvaluie sufletul crud, barbar si nemilos al lui Epps. Michael este infricosator in acea scena, iar Lupita este remarcabila.” - spune Bobbitt.
 

Steve McQueen este un artist si regizor britanic. In 2008, filmul lui McQueen a castigat aprecierea criticilor si premiul Camera d’Or la Festivalul de Film de la Cannes, precum si numeroase alte premii internationale. In 2011, a regizat filmul incendiar Rusine, o drama provocatoare despre dependenta si secrete in lumea moderna. Filmul a primit numeroase aprecieri si premii, iar McQueen a castigat premiile CinemAvvenire si FIPRECI la Festivalul de Film de la Venetia si nominalizari la BAFTA,Filmul Independent Britanic, Festivalul de Film de la Londra, premiile Evening Stantards si Independent Spirit.

   
In 2003, a fost numit Artistul Oficial al Razboiului din Irak de catre Muzeul Imperial al Razboiului si, ulterior, a produs controversatul proiect Queen and Country, care a comemorat soldatii britanici care au murit in razboiul din Irak, portretizandu-i pe timbre. In 2002, i-a fost acordat premiul OBE, iar in 2011, premiul CBE.   McQueen s-a nascut in Londra, in 1969, si traieste si lucreaza in Amsterdam si Londra. Aceasta este prima sa nominalizare la Oscar in calitate de regizor, iar 12 Years a Slave a primit in total 9 nominalizari, la categoriile cele mai importante.