A murit marele Chris Rea. Inițial, voia să fie compozitor de muzică de film, când succesul l-a luat prin surprindere

Chris Rea, cântărețul și compozitorul britanic, al cărui smash hit este „Driving Home For Christmas”, atât de des difuzat în perioada Crăciunului, a murit la vârsta de 74 de ani, culmea ironiei, cu doar câteva zile înainte de Nașterea Domnului.

 

Acesta a murit „în pace, în spital... după o scurtă boală”, a anunțat purtătorul său de cuvânt.

 

Chris Rea a combinat blues, pop, soul și soft rock în 25 de albume de studio, cu hituri precum „The Road to Hell”, extras de pe albumul cu același nume, care a ocupat locul 1 în topurile din Marea Britanie; „Driving Home for Christmas”, un favorit al sezonului; și piese precum „On the Beach” și „Josephine”, care au câștigat popularitate rapid. În total, a vândut peste 30 de milioane de albume.

 

 

Născut în 1951 în Middlesbrough, dintr-un tată italian și o mamă irlandeză, a avut șase frați și surori. „Să fii irlandez italian într-o cafenea din Middlesbrough – mi-am început viața ca un outsider”, a spus el mai târziu. În tinerețe, s-a ocupat cu muzica în timp ce făcea diferite munci, inclusiv în fabrica de înghețată a tatălui său, și s-a gândit la un moment dat să devină jurnalist. La 22 de ani, s-a alăturat trupei Magdalene, din care făcuse parte anterior David Coverdale (ulterior membru al trupei Deep Purple). Apoi s-a alăturat unei alte trupe, Beautiful Losers, dar a decis să urmeze o carieră solo când i s-a oferit un contract de înregistrare, lansând primul său single, „So Much Love”, în 1974.

 

 

Cel mai mare succes solo al său l-a avut chiar la începutul carierei, când piesa „Fool” (If You Think It’s Over), de pe albumul său de debut „Whatever Happened to Benny Santini?” a ajuns pe locul 12 în topurile pop din SUA în 1978, dar abia la sfârșitul anilor 1980 și în anii 1990 și-a creat o platformă solidă cu o serie de albume care s-au bucurat de poziții înalte în topurile din Marea Britanie și Europa. Cu toate acestea, în ciuda faptului că era impregnat de muzica americană, nu s-a bucurat niciodată de un succes major în SUA.

 

Inițial, a fost atras de ideea de a compune muzică de film, dar și-a dat seama că posibilitățile în acest domeniu erau limitate în orașul său natal, Middlesbrough. A început să cânte la chitară târziu, abia la 21 de ani, și, după cum spunea el, „am trecut direct la chitara slide”. A fost inspirat de maeștrii slide-ului, precum Ry Cooder și Lowell George de la Little Feat, precum și de muzicienii de blues Charlie Patton și Blind Willie Johnson.

 

Recunoscut pentru stilul său vocal răgușit și pasiunea pentru chitara slide blues, Chris Rea a demonstrat că este posibil să devii un artist internațional de succes, rămânând în același timp discret și ferit de publicitate. „Nu sunt un model de erou, precum Tina Turner sau Dire Straits”, protesta el în 1991. „Sunt un compozitor de cântece.”

 

Muzica distractivă și creativă a lui Chris Rea a fost folosită în diverse producții hollywoodiene. Chris Rea și-a început cariera în divertisment în thrillerul „Cross-Country” (1983) cu Richard Beymer, „Auf Immer und Ewig” (1986) cu Eva Mattes și „Madhouse” (1990). Muzica sa a apărut și în drama biografică „The Krays” (1990) cu Billie Whitelaw. În anii '90, compozițiile sale au continuat să apară pe marile ecrane, inclusiv în filme precum „Basic Instinct” (1992) cu Michael Douglas și Sharon Stone, drama comică „Leaving Normal” (1992) cu Christine Lahti și drama „Soft Top, Hard Shoulder” (1993) cu Peter Capaldi. 

 

 

Muzica lui Chris Rea a fost inclusă și în „La Passione” (1997) și „Yugoslavia, The Avoidable War” (2002), cu Peter Carrington. Mai recent, el și-a pus semnătura și pe coloana sonoră din „Eden” (2008) cu Aidan Kelly. Pe lângă muzica sa, Chris Rea a apărut și pe ecran în „Parting Shots” (1999).

 

În ultima sa apariție televizată în emisiunea „Mortimer & Whitehouse: Gone Christmas Fishing”, artistul a dezvăluit adevărul sfâșietor din spatele hitului său de Crăciun, „Driving Home For Christmas”: „M-am gândit să mă întorc acasă de Crăciun, eram șomer când am scris piesa. Tocmai fusesem părăsit de managerul meu, mi se interzisese să conduc, iar actuala mea soție, Joan, a trebuit să vină cu mașina până la Londra, să mă ia cu Mini-ul și să mă ducă acasă. Atunci am scris piesa.”

 

Din păcate, nu va trăi să se bucure și de acest Crăciun, lăsând însă ca un testament un hit pe care-l vom reasculta mereu în Ajun.

FOTO: pagina oficială